După ce au trăit în Hawaii timp de mii de ani, cioara hawaiiană — sau ‘alalā — a dispărut din sălbăticie în 2002. A căzut victimă unei combinații de amenințări, incluzând pierderea habitatului, bolile și prădătorii introduși precum pisicile, șobolanii și mangustele.
Acum, datorită anilor de muncă depusă de conservatori, un grup mic de aceste păsări s-au întors în pădurile unde strămoșii lor au evoluat. Au fost eliberate la sfârșitul anului 2017 în Rezervația Naturală Pu‘u Maka‘ala de pe Insula Hawaii, manifestând o doză sănătoasă de precauție pe măsură ce au ieșit din voliera unde fuseseră temporar găzduite. După câteva minute, totuși, curiozitatea lor naturală a luat controlul.
Acest videoclip arată câteva dintre ciori în volieră chiar înainte de eliberarea lor:
Un total de 11 ‘alalā au fost eliberate în două etape: mai întâi două femele și patru masculi în septembrie 2017, apoi alte două femele și trei masculi câteva săptămâni mai târziu.
Și deși această revenire este încă fragilă, pare să meargă bine până acum: în ianuarie 2018, Departamentul pentru Terenuri și Resurse Naturale din Hawaii (DLNR) a anunțat că toți cei 11 ‘alalā „prosperă” în sălbăticie la peste trei luni de la eliberarea lor.
Acesta este cel mai recent pas într-o campanie de lungă durată pentru a ajuta specia ‘alalā să-și revendice habitatul ancestral. Conservatorii au încercat să elibereze cinci dintre păsări în decembrie 2016, dar au trebuit să recupereze două după ce trei au fost găsite moarte. Aceste decese au fost atribuite furtunilor de iarnă, precum și prădării de către șoimul hawaiian, un prădător natural.
După ce s-a întâmplat acest lucru, conservatorii au abordat aceste amenințări schimbând momentul eliberării pentru a evita furtunile de iarnă, schimbând locul de eliberare, eliberând un grup social atât de masculi, cât și de femele, și îmbunătățind „programul de antrenament anti-prădători” pentru a învăța păsările crescute în captivitate cum să facă față prădătorilor.
„Deși aducerea speciei ‘alalā înapoi de pe marginea extincției va necesita mult timp și perseverență, mulți oameni sunt dedicați salvării acestei specii importante”, a declarat Bryce Masuda, manager de program de conservare la Programul de Conservare a Păsărilor pe Cale de Dispariție din Hawaii, într-o declarație despre eliberările din 2017.
Terenul ‘alalā
Endemică Insulei Hawaii, specia ‘alalā a locuit în principal în pădurile înalte de ‘ōhi‘a de pe Mauna Loa și Hualalai, hrănindu-se cu fructe native, precum și cu insecte, șoareci și uneori cu puii de păsări mici. Specia era odată abundentă, conform U.S. Fish and Wildlife Service, dar acest lucru s-a schimbat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Declinul inițial al ciorilor a fost determinat în mare parte de boli, prădători invazivi și pierderea habitatului potrivit — și cu siguranță nu a ajutat faptul că fermierii de cafea și fructe au început să le împuște în anii 1890. Se credea că existau doar între 50 și 100 de exemplare ‘alalā până în anii 1980, iar ultimele două au dispărut din teritoriul lor din South Kona în 2002.
Deși asta a însemnat că ‘alalā era dispărută în sălbăticie, specia a evitat extincția totală datorită unui program de creștere în captivitate care începuse cu ani înainte. Oamenii de știință au eliberat 27 dintre aceste păsări crescute în captivitate în anii 1990, sperând să ajute populația sălbatică rămasă să supraviețuiască, dar asta nu a mers foarte bine. Toate, cu excepția a șase dintre acele ciori, au murit sau au dispărut — multe cedând bolilor, sau prădătorilor precum șoimul hawaiian — iar supraviețuitorii au fost readuși în captivitate.
În timpul lungii absențe a speciei ‘alalā din sălbăticie, oamenii de știință au încercat să se asigure că păsările au șanse mai bune data viitoare când vor fi eliberate. Populația captivă numără acum peste 115 indivizi la Centrele de Conservare a Păsărilor Keauhou și Maui, gestionate de San Diego Zoo Global (SDZG), iar suficient habitat sigur a fost restaurat încât oamenii de știință au decis că acum este momentul.
„Decenii de management intensiv de către parteneriatul Three Mountain Alliance pentru bazine hidrografice au dus la conservarea unora dintre cele mai intacte păduri native umede și mezice de pe insula Hawai‘i, pe partea bătută de vânt, cunoscută sub numele de Rezervația Naturală Puʻu Makaʻala”, spune Jackie Gaudioso-Levita, coordonator de proiect al Proiectului ‘Alalā. Zona din jurul Puʻu Makaʻala are, de asemenea, cele mai scăzute densități de șoimi hawaiieni de pe insulă, reducând amenințarea prădătorilor aerieni.
Motiv de bucurie
La începutul anului 2017, mai multe exemplare ‘alalā au fost relocate de la centrele de conservare la o volieră de zbor. Aceasta a fost menită să le ajute să se aclimatizeze cu peisajele și sunetele unei păduri hawaiiene și să le socializeze cu cei doi masculi care au supraviețuit eliberării din 2016. Apoi, au fost transferate într-o volieră mai mică din pădure, unde au stat timp de două săptămâni până când a sosit în sfârșit momentul cel mare. Primii șase au fost eliberați la sfârșitul lunii septembrie, li s-a alăturat al doilea grup aproximativ trei săptămâni mai târziu.
Toate păsările poartă transmițătoare radio, care permit cercetătorilor să le urmărească zilnic. Și deși trăiesc liber în sălbăticie, rămân sub strictă supraveghere: practic tot ceea ce fac este atent monitorizat și înregistrat, conform DLNR, de la mișcările și zborurile lor la ceea ce mănâncă și unde se odihnesc.
Până acum, totul bine. Ciorile caută mai multe fructe native, de exemplu, și se bazează mai puțin pe stațiile temporare de hrănire. Și unul dintre cele mai promițătoare semne, spune cercetătoarea SDZG Alison Gregor, este interacțiunea speciei ‘alalā cu șoimii hawaiieni, cunoscuți și sub numele de ‘io. Cercetătorii au urmărit recent patru exemplare ‘alalā alungând cu succes un ‘io, sugerând că antrenamentul anti-prădători ar putea da roade — deși Gregor spune că păsările pot învăța probabil mult mai mult în sălbăticie decât în captivitate.
„În această etapă nu putem fi siguri că antrenamentul este piesa crucială a puzzle-ului, dar ne place să sperăm că a ajutat”, spune ea. „De fapt, a fi în sălbăticie în preajma prădătorilor, a observa alte păsări de pădure și interacțiunile cu prădătorii, este cel mai bun antrenament pe care îl pot primi.”
Cu aripi și rugăciuni
Specia ‘Alalā a jucat un rol important în pădurile unde a trăit odată, hrănindu-se cu fructe native și dispersând semințele plantelor hawaiiene. Revenirea lor este așteptată să joace un rol cheie în recuperarea generală a ecosistemului și, dacă merge bine, să ofere un punct luminos rar pentru un lanț insular cunoscut drept capitala mondială a extincției păsărilor.
Revigorarea speciei lor este o responsabilitate mare pentru aceste tinere exemplare ‘alalā, dar oamenii de știință sunt încrezători că este posibil — și că a încerca din nou este prudent. „Acesta a fost un proces continuu de învățare pentru toată lumea, pentru a reuși ca specia ‘alalā să învețe abilitățile de care are nevoie pentru a supraviețui”, spune Suzanne Case, președintele DLNR Hawaii. „Întregul proiect subliniază beneficiile protejării habitatului și abordării amenințărilor precum prădătorii, bolile și speciile invazive înainte ca populațiile să scadă atât de rapid încât recuperarea să devină și mai dificilă.”
Multe dificultăți stau în față, atât din partea amenințărilor naturale, cât și a celor invazive, dar mai multe eliberări sunt planificate dacă aceasta funcționează. Și așa cum Masuda a declarat pentru West Hawaii Today în 2016, aceste păsări merită atâtea șanse câte le putem oferi.
„Vor fi provocări cu siguranță; sunt într-un mediu nou”, spune el. „Dar sunt acolo unde ar trebui să fie. Sunt într-o pădure, iar asta este casa lor.”
