Lupta pentru interzicerea totală a utilizării pungilor de plastic în achizițiile comerciale a ajuns în sfârșit în cele două Americi. Chile, o națiune sud-americană care consumă și aruncă aproximativ 3,4 milioane de pungi de plastic pe an, a adoptat o legislație care acordă marilor comercianți și supermarketuri șase luni pentru a interzice pungile de plastic din magazine.
„Am făcut un pas fundamental pentru a avea mai multă grijă de Chile și de planetă”, a scris pe Twitter președintele chilian Sebastián Piñera. „Astăzi suntem mai pregătiți să lăsăm o planetă mai bună copiilor noștri, nepoților și generațiilor viitoare.”
Angajamentul Chile de a elimina pungile de plastic vine în contextul în care Organizația Națiunilor Unite a declarat această problemă ca fiind tema centrală a Zilei Mondiale a Mediului din 5 iunie. Conform ONU, peste 60 de națiuni sunt în prezent implicate în abordarea consumului de pungi de plastic, taxele sau interdicțiile dovedindu-se cele mai eficiente măsuri. Într-un nou raport intitulat „Materiale plastice de unică folosință: O foaie de parcurs pentru sustenabilitate”, organizația încurajează oficialii din întreaga lume să mențină ritmul împotriva poluării cu plastic prin îmbunătățirea gestionării deșeurilor, alternative ecologice, educație și strategii voluntare de reducere.
„Evaluarea arată că acțiunea poate fi nedureroasă și profitabilă – cu câștiguri uriașe pentru oameni și planetă, care ajută la evitarea costurilor ulterioare și oneroase ale poluării”, a declarat Erik Solheim, șeful Programului ONU pentru Mediu, în prefața raportului.
Știrile zilnice indică o epidemie
Într-un avertisment sever, care arată cât de mare a devenit problema poluării cu plastic, Secretarul General al ONU, António Guterres, a avertizat recent că, fără o acțiune amplă la nivel mondial, până în 2050 vor fi mai multe bucăți de plastic în mare decât pești.
„Poluarea cu plastic a devenit o epidemie”, scrie agenția. „În fiecare an, aruncăm suficient plastic pentru a înconjura Pământul de patru ori. O mare parte din aceste deșeuri nu ajunge la groapa de gunoi, ci ajunge în oceanele noastre, unde este responsabilă pentru uciderea unui milion de păsări marine și a 100.000 de mamifere marine în fiecare an. Pentru binele planetei, este timpul să regândim modul în care folosim plasticul.”
Deși astfel de previziuni sumbre și estimări par adânc înrădăcinate în hiperbolă, ciclul zilnic de știri cu descoperiri oribile în oceanele lumii le conferă credibilitate. La începutul acestei săptămâni, o balenă bolnavă din Thailanda, aflată în grija medicilor veterinari și a voluntarilor, a început să vomite pungi de plastic. După ce a murit, o autopsie a relevat peste 80 de pungi în stomacul balenei.
„Nu o putem ajuta”, a declarat biologul marin Thon Thamrongnawasawat pe Facebook. „Nimeni nu poate ajuta o balenă pilot cu 8 kilograme de pungi de plastic în stomac.”
Această specie de balenă, obișnuită să se hrănească cu meduze și calamari, ar putea întâlni în schimb aceste „sosii” mortale, așa cum a surprins scafandrul Richard Horner lângă Bali, în martie:
Chiar și în timp ce cercetătorii privesc pentru prima dată unele dintre cele mai adânci, neexplorate regiuni ale oceanului, ei văd pungi de plastic plutind în abis. În mai, oamenii de știință care studiau fundul Groapei Marianelor, cel mai adânc punct din lume, la aproximativ 10.973 metri, au descoperit o pungă de plastic, una dintre cele 3.000 de bucăți de gunoi datând de acum aproximativ 30 de ani. Această descoperire vine în urma unui studiu din 2017 care a constatat că 100% dintre animalele recuperate din Groapa Marianelor ingeraseră plastic.
„Rezultatele au fost atât imediate, cât și surprinzătoare”, a declarat liderul echipei, Dr. Alan Jamieson. „Acest tip de muncă necesită un control riguros al contaminării, dar au existat cazuri în care fibrele puteau fi de fapt văzute în conținutul stomacal pe măsură ce erau îndepărtate.”
În ceea ce privește acțiunile personale legate de pungile de plastic, ONU oferă această reamintire utilă: „Dacă nu poți să o refolosești, refuz-o.”
„Plasticul nu este problema”, a adăugat Solheim. „Problema este ce facem noi cu el.”
