Pădurile seculare sunt păduri arhetipale, verzi și luxuriante, care ocupă un loc aproape mitic în imaginația noastră. După cum le implică numele, pădurile seculare sunt dominate de copaci vechi și au fost modelate de procese naturale de-a lungul multor ani. Cunoscute și sub denumirea de păduri primare sau virgine, aceste ecosisteme forestiere constau din specii native și nu prezintă semne de activități umane dăunătoare.
De la furnizarea locală de habitat la reglarea globală a climei Pământului, pădurile seculare susțin viața la multe scări. Aceste ecosisteme neprețuite, însă, dispar din cauza acțiunilor umane directe și indirecte. Eforturile de a proteja și conserva pădurile seculare sunt în curs de desfășurare, dar trebuie intensificate pentru a opri pierderea nesustenabilă a uneia dintre cele mai prețioase resurse ale Pământului.
Ce procent de pădure seculară mai există astăzi?
Se estimează că pe Pământ mai există 1,11 miliarde de hectare de pădure seculară — o suprafață aproximativ de mărimea Europei — conform raportului Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Potrivit IUCN, pădurile primare reprezintă doar 36% din pădurile supraviețuitoare ale lumii.
Aproape două treimi din pădurile seculare rămase în lume se găsesc în Brazilia, Canada și Rusia. Nimeni nu știe exact câtă pădure seculară a mai rămas în Statele Unite, parțial din cauza liniilor neclare care disting pădurile primare de cele secundare.
Definiția pădurii seculare
În ciuda acordului general că pădurile seculare sunt importante, nu există un consens cu privire la ce este exact o pădure seculară. FAO definește o pădure seculară ca fiind „o pădure regenerată natural, formată din specii native, unde nu există indicații vizibile clare ale activităților umane și procesele ecologice nu sunt perturbate semnificativ”. O definiție amendată include activitățile tradiționale ale comunităților indigene și locale ca parte a pădurilor seculare.
Pădurile seculare pot fi numite și păduri primare, păduri mature, păduri de frontieră sau păduri virgine. Termenii pădure de frontieră și pădure virgină sunt puțin mai restrânși, deoarece implică faptul că pădurea nu a fost niciodată exploatată forestier, în timp ce pădure seculară, primară și matură pot descrie atât păduri care nu au fost niciodată exploatate, cât și păduri care s-au regenerat complet după exploatare. Această diferență de terminologie ilustrează o parte din confuzia legată de definirea pădurilor seculare, care poate duce la discrepanțe în cuantificarea suprafeței pădurilor seculare.
Păduri seculare vs. păduri secundare
Pădurile seculare și cele secundare există pe un continuum. Centrul pentru Cercetare Forestieră Internațională (CIFOR) definește pădurile secundare ca fiind ecosisteme care se regenerează natural după o perturbare semnificativă care a schimbat fundamental structura și speciile pădurii. O pădure seculară poate deveni relativ rapid o pădure secundară prin tăierea copacilor mari pentru lemn. Inversul, însă, durează sute de ani, pe măsură ce pădurea se reface lent după perturbare.
Pădurile seculare sunt mai intacte structural decât pădurile secundare și oferă servicii ecosistemice superioare. Pe măsură ce pădurile îmbătrânesc, plantele cresc și mor pentru a umple spațiul disponibil, astfel încât pădurile seculare sunt mai pline de materie vegetală care stochează carbon decât pădurile secundare. În general, pădurile seculare găzduiesc mai multe specii decât omologii lor mai tineri și mai perturbați. În alte cazuri, pădurile primare și secundare pot avea un număr similar de specii, dar diferă prin faptul că pădurile primare găzduiesc specii mai rare, special adaptate la pădurea seculară.
Caracteristici
Pădurile seculare din taigaua siberiană sau pădurile tropicale de câmpie amazoniene pot arăta foarte diferit unele de altele, dar sunt unite de caracteristici structurale comune, procese ecologice și biodiversitate.
Structură
În general, pădurile seculare au mai mulți copaci înalți decât pădurile secundare. Copacii înalți, însă, nu sunt singurele lor caracteristici definitorii — ele au o vegetație structural complexă.
De-a lungul timpului, pădurile experimentează în mod natural pierderea de copaci din cauza vârstei, bolilor, vremii și competiției. Când un copac moare, alții vor începe să crească pentru a umple golul, creând o pădure stratificată cu cohorte de vârste diferite. Această complexitate structurală creează multe microhabitate unice — zone cu niveluri diferite de lumină solară, umiditate și alte resurse. Aceste microhabitate permit organismelor specializate să ocupe pădurea și contribuie la nivelurile ridicate de biodiversitate găsite în pădurile seculare.
Biodiversitate
Pădurile primare sunt unele dintre cele mai biodiverse ecosisteme de pe Pământ. Se crede că pădurea tropicală amazoniană, care conține unele dintre cele mai mari suprafețe de pădure seculară, conține 10% din biodiversitatea mondială, atât floră, cât și faună, potrivit Fondului Mondial pentru Natură.
Pe lângă furnizarea de habitate unice pentru organisme, pădurile seculare au rămas stabile pentru perioade lungi de timp. Această stabilitate este critică pentru speciile sensibile la perturbări și pentru cele dependente de nișele unice găsite în pădurile seculare. Aceste habitate sunt adesea căminul unor specii endemice — cele care nu se găsesc nicăieri altundeva pe Pământ.
Copacii seculari din pădurile tropicale de la altitudini mari pot găzdui un număr imens de epifite — plante care cresc pe alte plante pentru a supraviețui. De exemplu, un singur copac din Costa Rica găzduia 126 de alte specii de plante care creșteau pe ramurile sale. Fără aceste habitate unice create de niveluri precise de lumină solară, umiditate și alte resurse, speciile native din pădurile seculare riscă extincția. Și, deoarece fiecare specie joacă un rol în ecosistem, multe procese ecologice se pot destrăma dacă una dintre ele este distrusă.
Cea mai mare pădure seculară din SUA
Pădurea Națională Tongass din Alaska se mândrește nu numai cu cea mai extinsă pădure seculară din Statele Unite, ci și cu cea mai mare pădure seculară temperat-umedă de coastă din lume. Această pădure de 3,92 milioane de hectare găzduiește 400 de specii de animale, inclusiv toate cele cinci specii de somon din Pacific, păsări cântătoare migratoare și urșii grizzly. Alte porțiuni substanțiale de pădure seculară din Statele Unite includ părți din Pădurea Națională Ouachita din Arkansas și Pădurea Națională Fremont-Winema din Oregon.
Procese ecologice
La prima vedere, pădurile pot părea statice, dar există nenumărate procese în joc. Copacii și alte plante inspiră dioxid de carbon, stabilizând clima Pământului. Animalele preiau, transformă și transportă nutrienți în jurul pădurii. În pădurile seculare, aceste nenumărate procese ecologice sunt intacte și oferă servicii critice oamenilor.
Copacii sunt unele dintre cele mai bune unități de stocare a carbonului de pe planetă. În timpul fotosintezei, ei preiau dioxid de carbon pentru a-și produce hrana și a crește, eliberând oxigen în acest proces. Cea mai mare parte a carbonului stocat pe uscat se găsește în păduri. În plus, pădurile seculare pot reține cu 30% până la 70% mai mult carbon decât pădurile degradate similare, făcându-le critice în lupta împotriva crizei climatice.
Animalele sunt cruciale pentru menținerea sănătății pădurilor seculare. Milioane de microbi descompun plantele și animalele moarte, făcând nutrienții disponibili pentru alte organisme. Polenizatorii și dispersorii de semințe ajută copacii să se reproducă prin mutarea polenului între copacii staționari și a semințelor în golurile unde au șanse mai mari de a supraviețui.
Amenințări la adresa pădurilor seculare
Între 1990 și 2020, s-au pierdut peste 80 de milioane de hectare de pădure seculară. Ratele la care pădurea este defrișată, totuși, au fost dramatic mai scăzute în anii 2010 comparativ cu deceniile anterioare, potrivit Evaluării Resurselor Forestiere Globale a FAO. În ciuda acestei îmbunătățiri, pădurile sunt încă defrișate la rate nesustenabile și pierdute din cauza acțiunilor umane directe și indirecte.
Agricultura industrială și exploatarea forestieră sunt două dintre cele mai mari amenințări directe la adresa pădurilor seculare. La nivel global, primele trei mărfuri care duc la pierderea pădurilor primare sunt bovinele, palmierul de ulei și soia, potrivit Revizuirii Forestiere Globale a Institutului Mondial de Resurse (WRI). Pădurile seculare sunt, de asemenea, recoltate pentru lemn, unde cei mai mari și mai bătrâni copaci sunt adesea primii care sunt îndepărtați.
Amenințările indirecte la adresa pădurilor seculare includ dăunătorii invazivi, seceta și schimbările climatice. Când insectele sunt introduse accidental într-o pădure unde nu au evoluat, copacii s-ar putea să nu aibă apărări pentru a le combate, ceea ce poate duce la pierderea a sute sau mii de copaci. Seceta poate dăuna, de asemenea, pădurilor seculare, provocând stres hidric copacilor. Această lipsă de apă poate ucide copacii sau le poate slăbi apărarea împotriva dăunătorilor nativi sau invazivi. Schimbările climatice pot fi cea mai mare amenințare cauzată de om la adresa pădurilor seculare.
Ce se întâmplă dacă pădurile seculare dispar?
Când pădurile seculare sunt defrișate, există efecte pe termen scurt și lung asupra mediului și a oamenilor. De exemplu, în pădurile tropicale, peste jumătate dintre specii depind de pădurile seculare; ele sunt pur și simplu de neînlocuit pentru susținerea diversității tropicale. Într-un studiu din 2017 publicat în Nature, cercetătorii au analizat arealul a aproape 20.000 de specii și au descoperit că speciile din peisajele intacte, cum ar fi pădurile seculare, au fost afectate în mod disproporționat de pierderea continuă a pădurilor.
În plus, peste 1 miliard de oameni depind de păduri pentru mijloacele lor de trai, potrivit WRI. Pădurile seculare pot avea, de asemenea, o valoare culturală, recreativă și religioasă pentru oamenii care trăiesc în ele și în jurul lor. Ca urmare, pierderea pădurilor seculare poate duce la insecuritate alimentară și la pierderea modurilor tradiționale de viață.
Aceste păduri joacă, de asemenea, un rol critic în lupta împotriva crizei climatice globale. Tăierea copacilor și defrișarea pădurilor eliberează carbon în atmosferă și poate dura decenii pentru a se reface. Tropicele conțin puțin sub o treime din pădurile lumii, dar copacii tropicali dețin jumătate din carbonul stocat în copaci la nivel global. O analiză WRI a datelor Global Forest Watch a constatat că 4,2 milioane de hectare de păduri tropicale seculare s-au pierdut între 2019 și 2020, emițând 2,64 gigatone de carbon în atmosferă. Deci, deși mulți oameni din întreaga lume nu văd direct efectele pierderii pădurilor seculare, toată lumea simte contribuțiile sale la criza climatică.
Conservarea pădurilor seculare
Astăzi, doar aproximativ 36% din pădurile tropicale seculare rămase sunt protejate oficial. Unele păduri seculare primesc un statut protejat ca parcuri naționale. În alte cazuri, pădurile seculare sunt conservate prin interzicerea anumitor activități care duc la pierderea pădurilor. De exemplu, Indonezia, cel mai mare producător de ulei de palmier din lume, a interzis crearea de noi permise pentru transformarea pădurilor seculare în plantații de palmier de ulei. Deși aceste acțiuni sunt pași în direcția cea bună, sunt necesare protecții mai mari pentru a conserva aceste ecosisteme acum și pentru generațiile viitoare.
