Numite și „blocare a carbonului”, este o chestiune de timp.
Acesta este sofisticatul meu cazan pe gaz Laars, eficient, pe care l-am instalat în casa mea acum cinci ani, în timpul renovării mele „verzi”. Este mult mai bun decât cel pe care l-a înlocuit și l-am justificat prin faptul că transformam casa în două apartamente, astfel încât emisiile pe cap de locuitor scădeau semnificativ.
Dar acest cazan nu a fost ieftin și are o durată de viață de aproximativ 20 de ani, așa că acum am „blocat” emisiile sale de CO2 pentru această perioadă. După ce am menționat emisiile blocate într-o postare recentă, m-am gândit să îi explorez istoria. Termenul corect este, se pare, „blocare a carbonului” și a fost folosit pentru prima dată în 1999 de Gregory C. Unruh în teza sa de doctorat, scriind: „Această condiție, denumită blocare a carbonului, creează eșecuri persistente pe piață și în politici, care pot inhiba difuzarea tehnologiilor de economisire a carbonului, în ciuda avantajelor lor aparente de mediu și economice.”
Mai recent, Peter Erickson, Michael Lazarus și Kevin Tempest au scris o lucrare, Assessing carbon lock-in (Evaluarea blocării carbonului), unde notează:
Ei ridică întrebarea pe care factorii de decizie ar trebui să o pună, dar și pe care fiecare persoană care cumpără o casă, o mașină sau un cazan ar trebui să și-o pună:
Peter Erickson, Michael Lazarus și Kevin Tempest /CC BY-NC 3.0
Așadar, așa cum notează acest grafic, am cumpărat un cazan pe gaz pentru că costul gazului era mult mai mic decât cel al electricității sau al izolării întregii case mari și vechi, și probabil voi rămâne cu el timp de 20 de ani. Oamenii care cumpără mașini pe benzină își blochează emisiile pentru aproximativ 15 ani, iar construirea unei fabrici de ciment le blochează pentru patruzeci de ani. Mașinile, în special, sunt importante pentru că sunt atât de multe: „Investițiile continue în vehicule convenționale cu motor cu ardere internă (ICE) riscă să consolideze și mai mult aceste tehnologii, în detrimentul promovării alternativelor, cum ar fi vehiculele electrice, și a sistemelor care le susțin, cum ar fi infrastructura de reîncărcare.”
Un alt studiu condus de Chris Smith de la Universitatea din Leeds a determinat că, dacă am începe chiar acum să înlocuim infrastructura existentă la sfârșitul duratei sale de viață utilă cu alternative cu zero emisii de carbon, „am putea limita creșterea temperaturii maxime la 1,5°C – atâta timp cât începem acum.” Vorbesc despre tot:
Blocarea carbonului adaugă o componentă de timp emisiilor operaționale, o recunoaștere a faptului că dacă construim ceva care emite CO2, suntem practic blocați cu el.
- Acesta este unul dintre motivele pentru care am devenit un mare fan al Standardul Casa Pasivă pentru construcții. Ele blochează de fapt economii de carbon și nu vor necesita niciodată multă energie pentru funcționare sau nu vor emite mult CO2.
- De aceea trebuie să interzicem racordarea la gaz a locuințelor chiar acum; constructorii vor fi forțați să proiecteze case care pot funcționa eficient din punct de vedere al costurilor cu electricitatea.
- De aceea trebuie să oprim construirea necontrolată (sprawl urban), unde blocăm nevoia de mașini pentru a ajunge oriunde.
- De aceea avem nevoie de o investiție masivă în infrastructura sigură pentru biciclete, pentru a face mai mulți oameni să creadă că pot înlocui mașina cu motor cu ardere internă (ICE) cu o bicicletă sau o bicicletă electrică.
- De aceea oamenii ca mine ar trebui să se gândească de două ori înainte de a cumpăra cazane pe gaz sofisticate și eficiente; pur și simplu mă păcăleam singur.
Îmi place mai mult termenul „emisiile blocate” decât „blocare a carbonului”, considerându-l mai ușor de înțeles, dar apoi am promovat „emisiile de carbon inițiale” în locul termenului mai acceptat „carbon încorporat”. Ambele subliniază emisiile. Indiferent cum se numesc, trebuie să le gândim pe ambele împreună pentru a aborda cu adevărat această problemă. Și trebuie să începem să facem asta chiar acum, înainte de a fi blocați într-un dezastru.
