Compostul este materie organică descompusă, bogată în nutrienți, care poate fi folosită pentru a fortifica solurile destinate grădinăritului, horticulturii și agriculturii. Cunoscut și sub denumirea de „aur negru”, compostul este obținut prin procesul natural care are loc după combinarea apei cu materiale maro (cum ar fi frunze moarte, crenguțe și ramuri) și materiale verzi (cum ar fi iarba tăiată și resturi de fructe și legume). Este procesul final de biodegradare care are loc în mod natural atunci când aceste materiale sunt combinate.
Fie că faceți compost acasă sau localitatea dvs. se ocupă de compostare la scară mare sau industrială, rezultatul final este un material incredibil de util care prezintă o serie de beneficii de mediu, economice și sociale.
Ce se întâmplă în timpul procesului de compostare?
Compostarea este pur și simplu o versiune mai concentrată (și de obicei mai rapidă) a procesului natural de degradare și reciclare care a avut loc de milioane de ani pe planeta Pământ.
Microorganisme precum bacteriile, actinomicetele și ciupercile lucrează împreună pentru a descompune materialul vegetal în compost. Bacteriile fac cea mai mare parte a muncii grele, folosind o mare varietate de enzime pentru a descompune chimic materialele organice. Viermii, puricii de lemn, nematodele și alte nevertebrate și insecte contribuie și ele la proces prin descompunerea fizică a acelor materiale.
Pentru a înțelege mai bine rezultatul final, să luăm în considerare ce se întâmplă în fiecare etapă a procesului de compostare. Imaginați-vă că ați aruncat o găleată de resturi alimentare (verzi) într-un recipient de compost și le-ați acoperit cu frunze (maro). Ce se întâmplă apoi?
Prima etapă durează câteva zile și implică microorganisme care încep să descompună materialul biodegradabil din grămada dvs. Aceste organisme sunt mezofile, ceea ce înseamnă că preferă temperaturi între 20 °C și 45 °C.
Organismele mezofile generează căldură pe măsură ce lucrează, moment în care intervin următorul set de microorganisme. Pe parcursul următoarelor zile sau săptămâni, organismele termofile, care preferă temperaturi și mai ridicate, intervin și descompun materialele și mai mult – aceste organisme pot descompune și carbohidrați complecși, proteine și grăsimi.
Agenții patogeni vegetali și umani sunt uciși atunci când temperaturile depășesc 55 °C, astfel încât composterii profesioniști și industriali se asigură întotdeauna că acest nivel este atins.
Deoarece nu doriți ca acel compost să devină prea fierbinte și să ucidă organismele termofile, este totuși important să aerisiți grămada, ceea ce garantează și că suficient oxigen pătrunde în sistem. Ar trebui să vizați menținerea temperaturilor sub 65 °C în grămada de compost.
Ultima parte a procesului este faza de răcire și maturare. Pe măsură ce combustibilul bogat în energie care menține compostul suficient de fierbinte pentru ca organismele termofile să prospere se epuizează, compostul se răcește și organismele mezofile revin.
Puteți spune că compostul este gata de utilizare atunci când arată ca aurul negru pentru care sunt renumiți composterii: un material asemănător solului, care este închis la culoare și cu aspect bogat, se simte sfărâmicios și are o textură fină, fără nicio bucată recognoscibilă din ceea ce ați pus inițial în el. Ar trebui să miroasă a pământ bogat, nu a amoniac sau a ceva acru. Va fi cu aproximativ 1/3 mai mic decât grămada inițială și nu va fi mult mai cald decât aerul exterior.
Ce conține compostul?
După ce amestecul inițial de materiale pentru compost – materialele maro bogate în carbon și deșeurile verzi bogate în azot – trece prin procesul de compostare, materialul rezultat va conține o mulțime de nutrienții principali necesari fertilizării plantelor: azot, fosfor și potasiu.
Acești nutrienți vor fi într-o formă mai diluată și vor fi eliberați pe o perioadă mai lungă de timp decât un îngrășământ chimic. De aceea, compostul este adesea numit ameliorator de sol – îmbunătățește calitatea generală a solului, nu doar hrănește plantele.
Pe lângă cei „trei mari” nutrienți, care se găsesc de obicei și în îngrășămintele chimice, compostul oferă o serie de micronutrienți și oligoelemente care nu sunt disponibile în formulele comerciale. Combinația exactă a acestor nutrienți și minerale suplimentare depinde de ceea ce puneți inițial în recipientul de compost. Acele materiale vor lăsa în urmă nutrienții care fac parte, de obicei, din profilul lor nutritiv; de exemplu, merele și bananele vor furniza bor, în timp ce fasolea și nucile se vor degrada și vor furniza molibden compostului. Alți micronutrienți importanți găsiți în compost includ sulful, carbonul, magneziul, calciul, cuprul, fierul, iodul, manganul și zincul.
Există întotdeauna posibilitatea ca acel compost să fie contaminat cu metale grele sau substanțe chimice dacă acestea sunt prezente pe materialul pe care îl puneți în recipientul dvs. de compost (de exemplu, resturi de gard viu tratate cu pesticide). Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, metalele grele ajung în compost prin procese industriale care implică nămol de canalizare și nu reprezintă o preocupare majoră pentru grădinarul amator sau programul de compost comunitar. Bacteriile dăunătoare și agenții patogeni vor fi uciși de căldura generată de procesul de compostare.
