Mama mea își amintește adesea anii petrecuți ca tânără mireasă în Mumbai, sub ochiul vigilent al Barimei, regretata mea bunică din partea tatălui. O dată pe săptămână se îndreptau spre fermecătoarea piață Crawford, în stil gotic victorian, una dintre cele mai vechi piețe angro ale orașului (vânzătorii angro s-au mutat între timp), cu micul Fiat. Cumpărau porțiile săptămânale de fructe și legume de sezon de la vânzători de încredere, împachetându-le în gențile lor de pânză.
O dată pe lună se opreau la magazinul de rație, cumpărând boabe de grâu. Grâul era apoi curățat și uscat acasă, dus la o moară pentru a fi măcinat într-o făină bogată în fibre și depozitat în containere mari și adânci. Una dintre excursiile lor anuale era la vânzătorul de condimente. Cumpărau coriandru și chimen întregi, le prăjeau și le măcinau acasă. Se aprovizionau cu turmeric fin măcinat, asafetida și chili.
În funcție de sezon, Barima făcea murături. Vara era o delicioasă dulceață de mango, iar iarna o murătură picantă de morcov, conopidă și nap, ambele făcute în cantități mari (la kilogram) pentru a fi distribuite prietenilor și familiei.
Mâncarea ei era gustoasă, proaspătă, cât mai aproape de pământ și făcută în cantități mici. Nu depășea niciodată bugetul alocat pentru mâncare și supraveghea strict risipa. Deși nu mai este printre noi, moștenirea ei rămâne. Iată ce am învățat de la ea despre o viață conștientă.
O bucătărie frugală, rafinată
În SUA, aproximativ 60,331 miliarde de kilograme de alimente ajung la gunoi în fiecare an. Barima ținea un buget casnic meticulos echilibrat. Cumpăra cea mai bună calitate posibilă în cantitatea exactă pe care gospodăria o consuma, de la piețe care îi ofereau acces la cele mai proaspete și de cea mai bună calitate produse.
Chiar și astăzi, cumpăr cele mai bune produse disponibile, ecologice ori de câte ori este posibil, și consum totul, compostând restul. Negustorul de condimente, chiar și după jumătate de secol, continuă să îmi furnizeze o dată pe an cele mai proaspete condimente cu care dau savoare mâncării. A mânca sezonier, local și conștient (fără telefoane pe masă) conferă alimentelor o aromă remarcabilă și o nutriție bogată.
Investiți în câteva piese vestimentare de calitate
Se estimează că, în medie, un american aruncă la groapa de gunoi aproximativ 35,834 kilograme de haine în fiecare an. Barima era întotdeauna impecabil îmbrăcată într-un sari frumos sau, mai târziu, într-un salwar kameez apretat și călcat, cu un singur șir de perle. Poseda poate două poșete și un număr similar de încălțăminte. Pentru iarnă, avea câteva piese termice, șaluri și pulovere.
Cheltuia pe doar câteva haine de calitate, durabile, nu neapărat cele mai scumpe, și le purta des. Le păstra bine, curățând petele sau spălând hainele după fiecare purtare, apoi le călca și le depozita cu grijă în saci de muselină, ocazional cu frunze antibacteriene de neem sau odorizante pentru dulap.
Aveam acasă o mașină de cusut pentru a repara hainele, iar mult timp după ce a dispărut, a continuat să le repare cu frumosul ei set de cusut. Când nu mai puteau fi salvate, erau retrogradate la rolul de mop sau cârpă, sau refolosite într-o geantă sau un obiect utilitar, până când zdrențele se destrămau complet.
Simplificați-vă rutina de frumusețe
__PLACEHOLDER_ID_5__Industria frumuseții generează munți de deșeuri__END_PLACEER__ iar numărul produselor de unică folosință pe care le-am adăugat în rutinele noastre contribuie la aceasta. De-a lungul vieții, Barima a rămas fidelă unui singur șampon, ulei de corp, ulei de păr, săpun și cremă. Când găsea ce i se potrivea, rămânea la acel produs pentru tot restul vieții, având doar o mână de produse pe rafturile sale neaglomerate.
Ceea ce făcea, însă, era să investească timp în utilizarea regulată și optimă a tuturor acelor produse. Deși nu am întotdeauna timp să îmi masez fața, corpul și părul zilnic, o fac cât de des pot. În fiecare zi încerc să aduc consistență, simplitate și efort în ritualurile mele de frumusețe pe cât posibil.
De fiecare dată când ronțăi ghimbir fermentat, masez cu ulei sau repar hainele, știu că pășesc ușor, ghidată de înțelepciunea bunicii mele.
