Acum circa 252 de milioane de ani, Pământul a suferit cel mai mare și mai distructiv eveniment ecologic singular din istoria sa: Extincția Permiană-Triasică, cunoscută și sub numele de Marea Moarte. Această extincție în masă a anihilat peste 90% din speciile marine și 70% din speciile terestre. Ce ar fi putut cauza un episod atât de cataclismic?
Perioada permiană
Perioada permiană a început acum 299 de milioane de ani, la sfârșitul Erei Paleozoice. Coliziunea continentelor a creat un singur supercontinent, Pangea, care se întindea de la un pol la altul. Dimensiunea enormă a Pangea a cauzat condiții climatice extreme. Interiorul acestui vast continent, acum departe de coaste și de precipitațiile generate de marile mase de apă, era format din deșerturi uriașe.
Înregistrările fosile arată că viața pe Pământ a suferit schimbări dramatice în timpul Permianului, când aceste condiții climatice au creat noi presiuni și provocări pentru multe specii. Amfibienii, care dominaseră perioada precedentă și includeau creaturi masive precum carnivorul Eryops, cu o lungime de aproximativ 1,8 metri, au început să intre în declin pe măsură ce habitatele lor mlăștinoase s-au uscat și au făcut loc pădurilor temperate. Deși plantele cu flori nu evoluaseră încă, coniferele, ferigile, cozile-calului și ginkgo au prosperat, iar erbivorele terestre au evoluat pentru a exploata noua diversitate vegetală.
Speciile de reptile, mai capabile decât amfibienii să se adapteze la condițiile uscate, s-au diversificat și au început să prospere pe uscat și în apă. Diversitatea insectelor a explodat și au apărut primele insecte care au suferit metamorfoză. Oceanul, de asemenea, era plin de viață. Recifele de corali au proliferat, alături de o multitudine de floră și faună marină. Perioada a dat naștere și unui grup de reptile asemănătoare mamiferelor, therapsidele.
Cauze posibile
Cum s-a sfârșit această perioadă dinamică într-o obliterare atât de completă a majorității formelor de viață de pe Pământ? Din ce în ce mai multe dovezi sugerează că creșteri dramatice ale temperaturilor oceanice – o creștere de aproximativ 10,5 grade Celsius – alături de niveluri sever reduse de oxigen au dus la majoritatea extincțiilor marine înregistrate. Speciile marine au nevoie de mai mult oxigen pe măsură ce temperaturile cresc, astfel încât combinația de temperaturi mult mai calde și niveluri în scădere de oxigen dizolvat în apă le-a pecetluit soarta.
Dar ce a cauzat acele schimbări de temperatură și oxigen? Oamenii de știință s-au concentrat asupra unei serii de erupții masive într-o regiune mare de rocă vulcanică numită Capcanele Siberiene ca fiind cel mai probabil vinovat. Aceste erupții au durat peste un milion de ani, eliberând cantități enorme de gaze cu efect de seră în atmosferă.
Se crede că erupțiile au dus nu numai la încălzire globală rapidă și epuizarea oxigenului, ci și la acidifierea oceanului și ploi acide. Într-o buclă de feedback puternică, creșterile temperaturii oceanice au cauzat și eliberări de metan, intensificând efectul de încălzire. Aceste stresuri de mediu, în special asupra vieții marine, au fost imense și inevitabile pentru majoritatea speciilor.
Oamenii de știință au documentat, de asemenea, creșteri mari ale nivelurilor de mercur în timpul perioadei permiane, despre care se crede că sunt legate de erupțiile vulcanice. Și acestea ar fi avut un impact profund atât asupra vieții terestre, cât și asupra celei marine.
Totuși, dacă extincția speciilor terestre și marine a avut loc simultan rămâne o chestiune de dezbatere științifică. Cercetările publicate în revista Nature Communications prezintă dovezi că extincția terestră ar fi început cu 300.000 de ani înainte de evenimentul de extincție care a șters aproape toată viața din ocean, ridicând întrebări despre dacă factori suplimentari, inclusiv o posibilă diminuare a stratului de ozon al Pământului, ar fi putut juca un rol în extincția terestră.
Cum și-a revenit viața?
La începutul perioadei triasice care a urmat Marii Morți, planeta era fierbinte și în mare parte lipsită de viață. Milioane de ani aveau să treacă înainte să revină la nivelurile de biodiversitate de dinaintea extincției, pe măsură ce speciile supraviețuitoare precum Lystrosaurus au umplut nișele ecologice nou-create și au evoluat. Extincția permiană ar fi putut, de asemenea, să faciliteze nișe goale care au permis ascensiunea primilor dinozauri câteva milioane de ani mai târziu. Viața pe Pământ avea să fie transformată pentru totdeauna.
Extincția permiană oferă perspective care ne pot ajuta să înțelegem cauzele și impactul declinului actual al biodiversității, cunoscut sub numele de a șasea extincție în masă. Încălzirea globală cauzată de om provoacă schimbări enorme în lumea naturală. Extincția Permiană-Triasică este atât o poveste de avertizare, cât și una care oferă o măsură de speranță: Când se confruntă cu adversitate extremă, viața inovează, găsind modalități nu numai de a persista, ci și de a prospera. Dar ar putea dura câteva milioane de ani.
Idei principale
- Extincția Permiană-Triasică, cunoscută și sub numele de Marea Moarte, se referă la o perioadă de acum 252 de milioane de ani, când au dispărut 90% dintre speciile marine și 70% dintre speciile terestre.
- Având loc la sfârșitul perioadei permiane, a fost cea mai mare dintre cele șase extincții în masă ale Pământului.
- Se crede pe scară largă că erupțiile vulcanice au cauzat încălzirea globală, care a dus la încălzirea oceanului, o scădere a oxigenului oceanic, ploi acide și acidifierea oceanului, făcând planeta intolerabilă pentru majoritatea vieții de pe planetă.
- Extincția Permiană-Triasică oferă lecții pentru umanitate, pe măsură ce ne confruntăm cu ceea ce este cunoscut drept a șasea extincție, declanșată de schimbările climatice cauzate de om și de alte perturbări ale sistemelor naturale.
