Așa cum știe orice PlanetaNoastra demn de epifitele sale, conservarea pădurilor tropicale este o parte majoră a prevenirii celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice — defrișările în sine cauzând aproape la fel de multe emisii de carbon ca întregul sector de transport. Dar în ultimul an au existat o serie de studii care, în esență, susțineau că un anumit tip de pădure sau altul stoca mai mult carbon decât pădurile tropicale și de ce nu ne străduim să le protejăm și pe ele? Ceea ce este o întrebare destul de justificată. Așadar, să clarificăm rapid puțin și să oferim un context.
Înainte de a face încă un pas pe această cale, să ne amintim că conservarea pădurilor (și, într-adevăr, a tuturor ecosistemelor) este de maximă importanță, iar motivele pentru a face acest lucru se extind mult dincolo de simpla lor capacitate de a absorbi emisiile de carbon provenite din activitatea umană. Pădurile au o valoare intrinsecă mult mai mare decât utilitatea lor pentru omenire, punct.
Dar în limitele absorbției și stocării carbonului din atmosferă există unele diferențe majore. Scanând rapid câteva dintre titlurile principale: Pădurile temperate depășesc pădurile tropicale la captarea și stocarea carbonului, Pădurile boreale stochează de două ori mai mult carbon decât cele tropicale, Mangrovele și zonele umede costiere stochează de 50 de ori mai mult carbon decât pădurile tropicale pe unitate de suprafață.
Toate acestea fac să pară că am înțeles greșit acest aspect al salvării pădurilor tropicale, dar, în esență, majoritatea acestor titluri duc la o analiză statistică din partea oamenilor de știință într-o oarecare măsură. Uneori sunt utilizate calcule pentru biomasa deasupra și sub sol; alteori una sau cealaltă; alteori se bazează doar pe suprafața pădurii intacte existente; de fiecare dată este vorba de suprafață, și pur și simplu nu mai există atât de multă suprafață, sau chiar posibilă, în comparație cu alte tipuri de biomuri.
Sincer, singura care face comparații între biomuri este prima poveste, care detaliază cercetările efectuate de Universitatea Națională Australiană. Să folosim datele lor ca referință.
Pădurile temperate stochează cel mai mult carbon, urmate de cele tropicale și apoi boreale
Conform calculelor lor, pentru biomasa deasupra și sub sol în tone metrice de carbon stocate pe hectar, pădurile temperate răcoroase umede stochează cel mai mult carbon, 625 tC/ha, în timp ce cele temperate calde umede stochează puțin mai puțin, 500 tC/ha. Pădurile temperate uscate stocau 280 tC/ha. Pădurile tropicale stocau 250 tC/ha. Pădurile boreale stocau 100 tC/ha.
Rețineți că acestea sunt medii și, în unele cazuri, anumite păduri pot stoca mult mai mult — cercetătorii au descoperit că unele păduri temperate din Australia au înregistrat valori mult mai mari. Și combinați orice tip de pădure cu soluri predominant turbării și veți avea o mașinărie naturală de stocare a carbonului prin excelență.
Câtă pădure ne-ar trebui pentru a compensa emisiile mașinilor
Dar ce înseamnă cu adevărat aceste cifre? Deși recunosc că nu sunt un mare fan al descompunerii stocării carbonului în numărul de mașini scoase din circulație printr-o anumită activitate, sincer nu m-am putut gândi la un exemplu mai concret pentru acesta.
În ceea ce privește cantitatea de emisii de la mașini pe care fiecare tip de pădure ar putea să o absoarbă, iată cum s-a împărțit. Folosesc tone metrice de carbon emise de o mașină americană medie pe an (1,5 tone pe baza datelor EIA; adică 5,5 tone de CO2 per autovehicul de pasageri, apropo) absorbite de un hectar de pădure. Ceea ce înseamnă…
Un hectar de pădure temperată umedă compensează emisiile anuale a între 417 și 333 de mașini, în funcție de faptul dacă acea pădure se află într-un climat răcoros sau cald. Aceeași suprafață de pădure temperată uscată compensează 280 de mașini. Pădurea tropicală compensează 250 de mașini, în medie. Pădurea boreală compensează 100 de mașini pe hectar.
Gândiți-vă altfel, folosind cel mai slab potențial de stocare din această listă: O suprafață de pădure boreală de 10 metri pe 10 metri este cantitatea necesară pentru a compensa emisiile de carbon ale unui an de condus. La celălalt capăt al scalei, aceasta scade până la o suprafață de 4 metri pe 5 metri.
Din nou, aceasta este doar o modalitate de a lua în considerare importanța conservării ecosistemelor și de a utiliza un singur sistem de măsurare, dar sperăm că oferă o anumită perspectivă.
