Odată cu creșterea abruptă a prețurilor locuințelor, mulți oameni caută alternative mai accesibile. Unii aleg să locuiască în case mai mici, și prin urmare mai puțin costisitoare, precum case minuscule și micro-apartamente. Alții încearcă soluții mai ample și mai orientate spre comunitate, precum coproprietatea locuințelor, precum și scheme de co-locuire și co-locuire. Astfel de alternative atrag persoanele care caută ceva diferit și apar acum într-o varietate de locuri, de la Germania, Norvegia, Coreea de Sud și Australia.
În Madrid, Spania, firma locală Gon Architects (văzută aici anterior) a finalizat recent transformarea unei foste case unifamiliale într-o clădire rezidențială de co-locuire. Extins pe cinci etaje și un subsol, proiectul găzduiește acum doisprezece studenți universitari din întreaga lume, care au venit în Madrid pentru a-și obține diplomele de masterat.
Situat în Tetuán, unul dintre cele mai multiculturale cartiere din Madrid, proiectul Dozen Doors include atât spații private, cât și spații comune care facilitează interacțiunile sociale, fără a compromite intimitatea. Așa cum explică firma, acest proiect de co-locuire se adresează tinerilor care caută mai multă independență și o alternativă la viața de familie. Dar, poate cel mai important, proiectul sugerează, de asemenea, că transformarea unor astfel de clădiri pentru scopuri multiple și ocupanți multipli ar putea fi o soluție pentru criza locuințelor:
Este într-adevăr o propunere interesantă, având în vedere situația critică a accesibilității locuințelor în multe dintre marile orașe ale lumii, inclusiv în Madrid. Aici, proiectul abordează problema prin includerea unei diversități de spații comune interioare și exterioare, care sunt partajate colectiv, spun arhitecții:
Pentru a echilibra acest aspect, fiecare rezident are propriile sale spații private, care sunt echipate cu paturi, birouri, un dulap, rafturi și ferestre.
Așa cum spun designerii, există o temă comună între toate, dar cu unele ajustări în designul fiecăruia pentru a le organiza:
Culorile vii și mobilierul luminos contribuie la a face fiecare cameră mai interesantă vizual.
Unele, precum această cameră de la etajul al doilea, se pot deschide către o terasă privată, perfectă pentru cineva care dorește să aibă un spațiu exterior propriu.
Toate spațiile private au propria baie privată complet echipată.
Fiecare dintre băi are duș, chiuvetă, mobilier de baie și toaletă, realizate într-o estetică minimalistă.
Există două terase comune, precum aceasta de la ultimul etaj, care permite rezidenților să socializeze sau să desfășoare activități în aer liber.
Toate aceste spații private și comune sunt conectate de „coloana vertebrală” centrală a scării, care oferă acces la toate etajele.
Unii ar putea susține că spațiile de co-locuire sunt doar dormitoare glorificate pentru tineri. E adevărat, unele proiecte de co-locuire sunt văzute ca surse de profit rapid pentru dezvoltatorii imobiliari care urmăresc maximizarea profiturilor. Mai mult, construirea unui sentiment de comunitate în astfel de aranjamente de co-locuire poate necesita mult efort. Cu toate acestea, poate putem găsi o parte bună în toate acestea: există o epidemie modernă de singurătate care provine dintr-un număr tot mai mare de oameni care locuiesc singuri, iar co-locuirea ar putea fi o modalitate de a remedia acest lucru. Soluții potențiale precum co-locuirea s-ar putea să nu fie perfecte, dar ele fac cel puțin o încercare de a aborda unele dintre aceste probleme și ar putea foarte bine să facă parte dintr-un viitor mai sustenabil, în care oamenii sunt încurajați să partajeze spații și experiențe. Pentru a vedea mai multe, vizitați Gon Architects.
