Carbonul inițial al tuturor lucrurilor, de la ceai la blugi

Când se gândesc la emisiile de carbon, oamenii se îngrijorează de obicei doar de energia necesară funcționării unui lucru. Dar fabricarea oricărui lucru implică emisii, de la materialele utilizate și asamblare, până la transport și livrare. Carbonul emis în timp ce se fabrică lucruri – carbonul inițial – este o parte esențială a discuției despre emisiile de carbon.

Predau design sustenabil la Creative School din cadrul Toronto Metropolitan University, iar anul acesta m-am concentrat pe carbonul inițial al tuturor lucrurilor. Am vrut ca studenții să își facă o idee despre cum sunt fabricate lucrurile și care sunt emisiile fiecărei etape de producție.

Li s-a cerut să realizeze un infografic de o pagină și un video de trei minute care să explice obiectul ales de ei. Modelându-se vag după cartea lui Mike Berners-Lee, „How Bad Are the Bananas„, fiecare și-a ales un obiect și a încercat să găsească datele, ceea ce nu este ușor, și să calculeze totalul. Au existat niște șocuri și niște surprize minunate.

Ceai negru

Dacă îți place o ceașcă de ceai negru, ai noroc. Sunt doar 23 de grame și ar putea fi cu o treime mai puțin dacă alegi ceai vrac în loc de pliculeț, ceea ce recomandăm cu tărie. Problemele pliculețelor de ceai depășesc amprenta de carbon, fiind și o sursă majoră de microplastice. Aceasta a fost una dintre prezentările mele preferate, datorită detaliilor, dar și a prezentării cu desene minunate.

Creion cerat

Dacă vrei să desenezi, ia în considerare creionul cerat la doar 57 de grame. Este un produs interesant prin faptul că este încă făcut în mod tradițional, cu parafină care vine pe navă din Canada, amestecată cu pigmenți în Pennsylvania, apoi învelită în hârtie rigidizată cu amidon de porumb.

Cutie de pantofi

Le-am spus studenților că pot alege orice obiect, și au existat unele alegeri interesante, cum ar fi această cutie de pantofi Nike. La 196 de grame de dioxid de carbon, nu este o problemă uriașă, dar arată cum companiile pot lua decizii care să le reducă emisiile de carbon.

De exemplu, putem recunoaște nevoia unei cutii pentru a proteja și manevra pantofii. Dar imprimarea de pe cutie reprezintă un sfert din amprenta sa și este văzută de câți oameni pentru ce proporție din viața sa? Ce funcție servește de fapt? Câte cutii vinde Nike într-un an, înmulțit cu cele 46 de grame de carbon care ar fi economisite dacă nu s-ar imprima pe întreaga cutie?

Melcișori cu scorțișoară

Acesta este unul dintre preferatele mele, cu ilustrații delicioase care însoțesc un melcișor cu scorțișoară la fel de delicios. Scorțișoara pare cam mult, la 509 grame, și nu am înțeles totul până nu mi s-a spus că aceste cifre sunt pentru o tavă de șase melcișori, care apoi este împărțită pentru a obține melcișorul individual la final.

Creion staedtler

La fel ca și creionul cerat, creionul de grafit există de o veșnicie, sau cel puțin din 1795. Ceea ce este fascinant aici este că creionul Staedtler este fabricat în Nürnberg din cedru din California, argilă din Pennsylvania și grafit turcesc. Apoi este expediat înapoi în America de Nord, unde studenta mea include cele 195 de grame de la condusul de la magazinul Staples până la casa ei.

Probabil că este o proastă concepție a temei din partea mea, deoarece nu sunt informații relevante în acest caz particular și probabil nici precise. Unitatea standard pentru emisiile de carbon din transport este CO2 pe kilogram pe tonă metrică, iar greutatea unui creion este neglijabilă. Deci, de fapt, creionul are probabil 190 de grame de CO2.

Un litru de lapte

Laptele cauzează emisii serioase, în principal din cauza metanului provenit de la vacă. Toate produsele lactate sunt problematice din această cauză. Când îmi scriam cartea, „Living the 1.5 Degree Lifestyle” (Trăind Stilul de Viață de 1,5 Grade), brânza a fost una dintre cele mai mari probleme ale mele, mai ales că fiica mea este brânzăreasă și am acces la unele dintre cele mai bune brânzeturi din țară.

O sticlă de vin

Din fericire, vinul pe care îl asortezi cu brânza nu este deloc rău, o sticlă de vin provenită din Europa având emisii de carbon doar puțin mai mari decât un litru de lapte de la fermă. Este transportat în principal pe mare, care are o amprentă de carbon foarte scăzută; de aceea, în New York City, vinul francez are o amprentă de carbon mai mică decât vinul californian.

O duzină de ouă

Niciunul dintre aceste lucruri nu este ușor de făcut, iar multe dintre aceste cifre sunt aproximări. Scopul proiectului a fost ca studenții să înțeleagă complexitatea problemei și nu neapărat să obțină o cifră care să fie revizuită de experți.

De exemplu, iată o duzină de ouă din Alberta, Canada, unde este foarte frig o mare parte a anului. Nu-mi pot imagina că acele găini crescute în aer liber petrec mult timp rătăcind prin țară, și trebuie să fie necesară multă energie pentru a încălzi acele cotețe. Am verificat des cifrele comparativ cu cele din „How Bad Are the Bananas”, unde Berners-Lee a constatat că jumătate de duzină de ouă englezești aveau o amprentă de 2 kilograme de CO2.

A scris: „Dacă ați fost vreodată într-un grajd comercial de găini, probabil ați fost șocați de căldura care ieșea – o ilustrare viscerală a ineficienței creșterii animalelor. Toată acea căldură este energie pierdută în procesul de transformare a furajelor pentru pui în ouă.” În Alberta, mult mai rece, cifrele ar putea fi mult mai proaste.

Blugi

Amprenta de carbon a îmbrăcămintei a fost constant șocantă, mai ales că știm cât de mult este purtată doar de câteva ori. Trei studenți au studiat blugii, și toți au obținut în jur de 20 de kilograme. Nu este de mirare că amprenta de carbon a industriei modei a devenit o problemă atât de mare. Tricourile au obținut în jur de 6 până la 10 kilograme, iar pantofii 15 kilograme. Totul se adună repede.

Coliere de aur

Uneori, rezultatele sunt pur și simplu șocante. Acesta este un colier de aur de 5,71 grame, pentru care se dinamitează, se transportă și se procesează atât de multă rocă, încât 164,89 kilograme sunt emise la fabricarea unui colier care nu cântărește aproape nimic. Nu am crezut cifrele și, evident, nici studenta care și-a comparat rezultatul cu alte patru surse. Aurul are o valoare ridicată și durează o veșnicie, dar nu este exact o necesitate a vieții.

Deși 253 de kilograme de CO2 sună mult, nu este mult comparativ cu o mașină care ar putea atinge de 100 de ori această valoare.

Lecții și învățări

Aceasta a fost una dintre marile lecții pe care sper că studenții le-au învățat din acest exercițiu. Când vine vorba de emisiile de funcționare, care provin de la încălzirea unei case sau condusul unei mașini, eficiența poate face o mare diferență. Dar când vine vorba de carbonul inițial sau încorporat, eficiența contează mult mai puțin; poți stoarce atât de mult dintr-o pereche de blugi. Problema devine acum una de suficiență: am nevoie de o a doua pereche? Am nevoie de un colier de aur? Sau, de altfel, pot să merg cu bicicleta sau bicicleta electrică în loc să conduc o mașină? De cât am nevoie cu adevărat?

Le-am lăsat pe studenți să își aleagă propriul subiect, așa că nu este o gamă foarte largă de obiecte; nimeni nu a ales un hamburger sau un iPhone, sau chiar o mașină. Dacă aș face acest lucru din nou, i-aș pune să aleagă un obiect dintr-o listă sau le-aș atribui aleatoriu. Au existat și unele probleme destul de constante:

Aproape nimic nu este transportat prin transport aerian, în afară de produse cu durată de viață foarte scurtă, cum ar fi florile, așa cum notează studenta mea în videoclipul de mai sus, sau produse de foarte mare valoare, cum ar fi lanțurile de aur și iPhone-urile. Orice altceva vine pe navă, ceea ce este foarte eficient. O studentă care a studiat o ceașcă de cafea a calculat-o zburată din Etiopia, iar o ceașcă a ieșit la 25 de kilograme; este vorba despre 80 de grame.

Transportul a fost cifra cea mai dificilă pentru mulți studenți, mai ales din cauza erorilor de calcul. Un student a prezentat o pereche de blugi la 529 de kilograme de carbon, incluzând 500 de kilograme pentru transport maritim. A introdus cifra pentru întregul container în loc să o împartă la numărul de perechi de blugi.

O altă studentă a avut un pepene verde transportat 100 de kilometri cu 23.226 de kilograme de emisii. Aș fi putut angaja o limuzină Uber să îl livreze cu o amprentă mai mică.

O altă studentă a calculat amprenta unei singure coli de hârtie la 28.192 de grame de emisii de carbon, incluzând 27.637 de grame de transport. Am făcut calculele și am estimat transportul la 0,559 grame.

Ceea ce m-a surprins la acestea este că numărul nu le-a sărit pur și simplu în ochi – 27 de kilograme este o greutate mare; 500 de kilograme este o mașină mică. Nu este ca și cum gândesc în livre. Sunt tineri canadieni care au crescut cu sistemul metric. Poate ar fi trebuit să îi trimit la sală și să le spun: „asta înseamnă 20 de kilograme”, pentru că rareori am avut sentimentul că oamenii înțeleg cât de mult dioxid de carbon vorbim, deoarece, bineînțeles, gazele nu au nicio greutate aparentă.

În cele din urmă, nu cred că studenții mei și cu mine îi facem concurență lui Berners-Lee. Alegerea obiectelor nu a acoperit o gamă foarte largă, mulți au avut dificultăți în a găsi date bune, și probabil pentru că le-am oferit instrucțiuni insuficiente, definiția a ceea ce înseamnă carbon inițial a fost inconsistentă, la fel și cifrele.

De asemenea, este aproape imposibil să tragi limite, cum a făcut studenta care a inclus condusul până la Staples pentru a-și ridica creionul. O studentă, care a studiat un latte, dar a cărei lucrare nu o pot arăta deoarece avea informații proprietare de la angajatorul ei, o cafenea, a inclus „4.6 miles on the subway to work multiplied by the CO2 per passenger mile of a subway system” (7,4 kilometri cu metroul până la muncă înmulțit cu CO2 pe kilometru călător al sistemului de metrou) și apoi a calculat procentul orelor ei comparativ cu toți angajații și procentul pe care latte-ul l-a reprezentat din vânzările zilei, astfel încât a putut calcula că naveta ei a adăugat 6,31 grame la latte-ul cu lapte de ovăz. Dacă urmăm această logică, ar trebui să includem și încălzirea cafenelei și carbonul încorporat al clădirii în care se află.

În ciuda avertismentelor și problemelor, cred că mesajul a ajuns: Totul, de la 4,1 grame de la un pai de plastic la 68.000 de grame ale unui CPU Intel, are o amprentă de carbon inițială. Cu cât cumpărăm mai puține lucruri și cu cât le păstrăm mai mult, cu atât emisiile noastre de carbon vor fi mai mici. Totul ține de suficiență.