În lupta pentru a economisi energie și a combate emisiile, fiecare mic ajutor contează: chiar și umila cărămidă de argilă, produsă în masă. Peste nouă miliarde de cărămizi sunt produse anual, fiecare cu un cost considerabil pentru mediu (fabricarea cimentului pentru cărămizile de beton emite mii de kilograme de mercur în aer, în timp ce arderea lor degajă o gamă diversă de poluanți). Henry Liu, un inginer civil pensionat în vârstă de 70 de ani, a decis că poate îmbunătăți acest proces risipitor.
El a venit cu conceptul unei cărămizi mai bune, una care ar folosi cenușa zburătoare (fly ash), un produs rezidual emis frecvent de centralele pe cărbune, și care s-ar dovedi la fel de durabilă ca și cărămizile obișnuite de argilă. Deoarece se solidifică sub presiune în loc de căldură înaltă, producerea cărămizilor sale ar ajuta la economisirea energiei și ar costa cu cel puțin 20% mai puțin. În plus, forma lor turnată, care le conferă un aspect mai neted și mai uniform, ar ajuta la reducerea timpului și efortului necesar pentru zidire.
Petrecându-și cea mai mare parte a carierei profesionale lucrând cu prese hidraulice, Liu a profitat de șansa de a-și testa echipamentul hidraulic atunci când o centrală electrică i-a oferit gratuit niște cenușă zburătoare în 1999. După ce a amestecat praful cu apă și l-a compactat cu o presiune de aproximativ 27,58 MPa, a lăsat amestecul să se întărească timp de două săptămâni și a obținut blocuri care erau la fel de rezistente ca betonul. A descoperit că rezistența lor provine din capacitatea betonului de a se lega cu cimentul, în special cu oxidul de calciu prezent în material, care se leagă de elementele înconjurătoare atunci când reacționează cu apa. Partea dificilă pentru Liu a fost îndeplinirea standardelor federale de siguranță, ceea ce i-a luat încă opt ani și peste 600.000 de dolari de la National Science Foundation (NSF), după descoperirea sa inițială. Pentru a atinge obiectivul de a supraviețui 50 de cicluri de îngheț-dezgheț (un test pe care l-a eșuat inițial când cărămizile sale s-au rupt după opt cicluri), a încorporat în amestec un agent de antrenare a aerului, o substanță chimică utilizată adesea pentru a întări cărămizile de beton, prevenind infiltrarea apei în material.
Speră să licențieze cărămizile și să înceapă să le vândă anul viitor, un pas care s-ar putea să nu fie popular printre toate clientele potențiale. „Oamenii care cumpără cărămizi vor fi cu siguranță interesați”, spune Pat Schaefer, manager de vânzări la Midwest Block & Brick. „Dar nu cred că companiile de cărămizi vor fi deloc încântate.”
