Mașinile electrice nu au cucerit chiar lumea cu asalt: astăzi, mașinile cu priză reprezintă mai puțin de 1 la sută din vehiculele vândute. Dar înainte de a le arunca în coșul de gunoi al istoriei, să ne întoarcem în timp și să privim o altă tranziție — de la cal la vehiculul fără cai. Nici aceea nu a fost rapidă și nedureroasă.
Caii nu aveau nevoie de benzinării, dar trebuiau hrăniți și adăpostiți — și produceau cantități prodigioase de deșeuri.
Să ne imaginăm SUA anului 1903. Aveam deja 43.500 de kilometri de drumuri, dar acestea erau poteci noroioase de pământ. V-ați întrebat vreodată de ce căruțele (și mașinile timpurii) aveau roți atât de înalte? De aceea. Asfaltarea Americii a avut loc abia mai târziu. Acum adăugați faptul că tot acel trafic de cai, cu un cabalin mediu producând 20,4 kilograme de bălegar pe zi (plus 3,8 litri de urină). Nu e de mirare că copiii puteau obține o muncă periculoasă ca „băieți de noroi” pentru a curăța străzile.
În acest amestec au apărut primele automobile, puțin mai mult decât niște trăsuri glorificate cu motoare primitive pe benzină sau motoare electrice. Nu este surprinzător că, în ciuda nenumăratelor neplăceri legate de cai, aceștia erau priviți cu suspiciune. Iar credincioșii noștri tovarăși de șa fuseseră destul de buni de mii de ani, nu? Vă amintiți ce le strigau șoferilor timpurii? „Ia-ți un cal!”
Potrivit unei serii din The Tyee numită De la bălegar de cal la smog de mașină, „A durat aproape 50 de ani pentru automobil și tractor să disloce calul din ferme, transportul public și sistemele de livrare cu căruța în toată America de Nord… [T]ranziția nu a fost lină sau inevitabilă.” Au existat câștigători (producători de mașini, foratori de petrol) și perdanți (proprietari de grajduri, producători de furaje, dresori, și așa mai departe).
Exista 24 de milioane de cai în America de Nord până în 1900, iar aceștia arau câmpuri și trăgeau tramvaie, autobuze și trăsurile celor bogați. În 1890, potrivit The Tyee, newyorkezii făceau 297 de călătorii cu tramvaiul tras de cai anual.
Literatura tranziției este fascinantă — o mulțime de desene animate și glume care înfățișează pietoni inocenți nevoiți să sară din calea șoferilor care veneau. În „Cadoul de Crăciun al lui Reggy”, din revista Life în 1903, un tânăr arogant cu ochelari și șapcă gonește pe drumul principal în noua sa mașină, împrăștiind oameni, câini și cai. O tânără dintr-un alt desen animat este sfătuită de mama ei să fugă repede dacă lovește un copil. Mașina era o „trăsură a diavolului”, iar arestările pentru conducere imprudentă ajungeau pe prima pagină a ziarelor.
O carte numită „Evoluția de la cal la automobil” celebrează aceste lucruri. O ilustrație faimoasă o arăta pe Lady Godiva călătorind într-o mașină. În 1909, un cowboy era înfățișat legând viței dintr-o trăsură fără cai. „Nobilul om roșu pare să fi acceptat cu multă bunăvoință automobilul,” spunea o poveste despre mașinile din rezervațiile indiene. Oamenii erau fascinați, totuși. Nu este surprinzător că mașinile erau expuse la circ, alături de elefanți și femei cu barbă.
Au fost adoptate legi care restricționau viteza de deplasare a mașinilor, în unele cazuri cerând oamenilor cu steaguri roșii să meargă alături de ele. „Încă simțim lipsa unui cal în fața unora dintre aceste ciudate capcane”, a observat un glumeț. Îmblânzirea automobilului i-a revenit în mare parte unui singur om, William Phelps Eno, căruia i se atribuie meritul pentru semnul de stop, semnul de cedează trecerea, trecerea de pietoni, strada cu sens unic și insula pietonală.
Mașinile și caii au împărțit drumul, nu întotdeauna fericiți, timp de decenii. Ultimul tramvai tras de cai a părăsit străzile New Yorkului în 1917. Mexico City a avut serviciu de tramvai cu catâri până în 1932.
Dar motorizarea Americii era inevitabilă, mai ales că în curând a devenit mai ieftin să întreții o mașină. În 1900, doar 4.192 de mașini au fost vândute în SUA; până în 1912, numărul a ajuns la 356.000. „Cabalinul nu a fost înlocuit dintr-o dată, ci funcție cu funcție”, potrivit „De la putere-cal la cai putere”. „Transportul de marfă a fost ultima redută a transportului tras de cai; camionul motorizat a înlocuit în cele din urmă căruța trasă de cai în anii 1920.”
Tranziția către mașinile electrice nu este un salt la fel de mare, dar este totuși un șoc pentru sistem. Nu fiți surprinși dacă vor exista denivelări pe drum.
