Și dacă locuiți la etaje inferioare, situația este și mai gravă, conform unui studiu realizat de RDH.
Construirea mai multor clădiri rezidențiale cu mai multe unități (MURBs) este esențială pentru reducerea transportului și pentru creșterea accesibilității. Dar una dintre marile probleme ale majorității clădirilor din America de Nord este ventilația. Majoritatea clădirilor se bazează pe un sistem de coridor presurizat, unde o unitate de pe acoperiș pompează aer în coridoare. Acest lucru ar trebui să fie mai sigur, deoarece împiedică pătrunderea fumului de la un incendiu într-un apartament, precum și a mirosurilor de la gătit sau fumat.
Fiecare apartament are de obicei o conductă de evacuare a aerului din baie, astfel încât aerul „proaspăt” intră sub ușa apartamentului și apoi este evacuat prin baie. Mi-am imaginat întotdeauna că este un sistem îngrozitor, deoarece aerul este practic filtrat prin covorul murdar de la ușa apartamentului, iar dumneavoastră nu aveți nicio idee ce este pompat de pe acoperiș sau târât prin coridor.
Dar un raport recent postat pe Twitter de James Montgomery de la Universitatea British Columbia și Lorne Ricketts de la RDH Building Science arată că situația este, de fapt, chiar mai gravă decât mi-am imaginat. Problema este că este foarte dificil de obținut o distribuție echilibrată a aerului; etaje superioare primesc aparent mult mai mult aer proaspăt și au o calitate a aerului semnificativ mai bună.
Multe dintre etaje inferioare au niveluri de CO2 care depășesc directivele de proiectare ASHRAE. Etajele inferioare au, de asemenea, o umiditate mai mare, ducând la o condensare mai mare pe ferestre și la mucegai. RDH conchide:
Problemele legate de calitatea aerului sunt frecvente în multe clădiri și pot duce la efecte negative asupra sănătății ocupanților…. Problemele legate de calitatea aerului au fost legate de o distribuție deficitară a aerului de ventilație în clădire. Rezultatele obținute în această clădire studiu de caz sunt probabil reprezentative pentru condițiile multor clădiri rezidențiale cu mai multe unități, de la joase la înalte, ventilate cu sisteme de coridor presurizat.
Autorii recomandă, de asemenea, măsurarea altor poluanți, inclusiv monoxidul de carbon, ozonul și, bête noir-ul nostru, materia particulată, unde nu există nici măcar un standard.
PM2.5 este generat atât în interior, cât și în exterior de multe surse, cum ar fi treburile casnice, gătitul și gazele de eșapament ale vehiculelor. Expunerea la niveluri ridicate de PM2.5 este asociată cu un risc crescut de impact asupra sănătății cardiovasculare și respiratorii. Nu există o limită inferioară recunoscută pentru expunerea la PM2.5, iar nivelurile trebuie menținute cât mai scăzute posibil.
În cele din urmă, Montgomery și Ricketts recomandă „înlocuirea unui sistem de coridor presurizat cu o ventilație dedicată la nivel de apartament”, cum se vede în clădirile Passivhaus, cu ventilatoare cu recuperare de căldură în fiecare apartament și uși de apartament etanșe pentru a ține zgomotul și aerul din coridor afară. „Alte metode potențiale de îmbunătățire a calității aerului includ prevenirea surselor exterioare locale, cum ar fi vehiculele care stau la ralanti în apropierea admisiei de ventilație, eliminarea surselor interioare prin utilizarea evacuării localizate peste sursele de gătit sau eliminarea activă a particulelor utilizând un sistem de filtrare a aerului.”
Locuitorii din apartamente merită mai mult decât ceea ce primesc acum, aer împins sub ușile apartamentelor lor cu tot praful, excrementele și polenul care vin cu el. Toată lumea merită aer curat proaspăt.
