Oamenii învață de la o vârstă fragedă că împărțirea este o virtute, în ciuda unei dorințe comune de a-și păstra jucăriile departe de colegii de grădiniță. Avem tendința să considerăm aceasta un etos unic uman, care ne ridică deasupra altor animale, mai lacome. Dar, așa cum un nou studiu subliniază, tipul de comportamente altruiste care ajută la construirea rețelelor noastre sociale s-ar putea să fi evoluat cu mult înainte de noi.
Împărțirea cu străinii nu este deosebit de comună în regnul animal, mai ales când vine vorba de hrană. Chiar și animalele sociale precum cimpanzeii, care adesea împărtășesc cu membrii grupului, manifestă o reticență înnăscută față de străini. Iar într-o lume competitivă, unde doar cei mai puternici supraviețuiesc, a fi zgârcit pare să aibă sens din punct de vedere evoluționist.
Cu toate acestea, un studiu publicat săptămâna aceasta în revista PLoS One demonstrează cât de adânci ar putea fi rădăcinile generozității. Antropologi de la Universitatea Duke au efectuat cercetarea pe bonobi născuți în sălbăticie, o specie de maimuță mare pe cale de dispariție, care este strâns înrudită cu cimpanzeii — și cu oamenii — dar al cărei comportament relativ pacifist și amator i-a adus porecla de „cimpanzeu hippie”.
Cercetătorii au efectuat patru experimente la un sanctuar de bonobi din Republica Democrată Congo, unde au recrutat 14 maimuțe care fuseseră orfane și salvate din comerțul ilegal cu animale sălbatice. Scopul a fost de a afla dacă, cum și de ce un bonobo ar împărți voluntar hrana cu alți bonobi, inclusiv cu străini, dar și cu prieteni.
Pentru primul experiment, fiecare bonobo a fost plasat într-o cameră ce conținea „un morman de hrană extrem de dorită” (adică banane), precum și două uși glisante care duceau către camere alăturate. În spatele fiecărei uși se afla un alt bonobo, incluzând un prieten și un străin. Subiectul testat s-a confruntat astfel cu o alegere: să mănânce toate bananele sau să împărtășească ospățul deschizând una sau ambele uși. Al doilea experiment a fost aproape exact la fel, cu excepția faptului că doar una dintre camerele alăturate conținea un bonobo, în timp ce cealaltă a fost lăsată goală.
Nu numai că 12 din cei 14 bonobi și-au împărțit hrana cel puțin o dată — cu o rată totală de împărțire de 73 la sută — dar majoritatea au decis să-l elibereze pe străin, mai degrabă decât pe prieten. Străinul a eliberat apoi adesea al treilea bonobo, chiar dacă aceasta însemna împărțirea hranei în trei și a fi depășit numeric de doi membri ai grupului. Iar în al doilea experiment, bonobii nu s-au deranjat cu ușa care ducea spre o cameră goală, sugerând că nu eliberaseră alți bonobi pur și simplu pentru că le plăcea actul de a deschide o ușă.
Dar de ce au eliberat alți bonobi, mai ales pe cei pe care nu-i cunoșteau deja? Pentru a afla, cercetătorii au schimbat lucrurile pentru ultimele două experimente. Într-o variantă, subiectul testat nu putea accesa mormanul de banane sau pe ceilalți bonobi, dar putea trage de o frânghie care ar fi eliberat un alt bonobo (fie un prieten, fie un străin), permițându-i acelui bonobo să mănânce hrana. Nouă din 10 bonobi au tras de frânghie cel puțin o dată, optând să-și ajute prietenii și străinii în mod egal, chiar și fără un beneficiu tangibil pentru ei înșiși.
Această bunăvoință a început totuși să se prăbușească în al patrulea experiment, când ambii bonobi puteau accesa hrana dacă unul îl elibera pe celălalt, dar erau în continuare ținuți separați unul de celălalt. Aceasta ar fi însemnat sacrificarea unei părți din hrană fără niciun beneficiu potențial de interacțiune socială, iar niciun bonobo nu a căzut în plasă. Maimuțele au fost aparent dispuse să-i ajute pe alții să obțină hrană atunci când nimic nu era în joc pentru ele, dar s-au simțit mai puțin generoase atunci când împărțirea propriei lor hrane nu a adus niciun avantaj social.
Deci, ce înseamnă toate acestea? În primul rând, se adaugă la un număr tot mai mare de cercetări care sugerează că oamenii nu au monopol asupra moralității. Antropologul Frans de Waal a relatat de mult timp despre empatie și altruism la primatele non-umane, de exemplu, iar un studiu recent a legat chiar altruismul de celule cerebrale specifice la maimuțele rhesus. Disponibilitatea bonobilor de a împărți cu străinii servește probabil unui scop evoluționist prin extinderea rețelelor lor sociale, conform cercetătorilor de la Duke, care speculează că a fi amabil cu străinii i-a ajutat pe strămoșii noștri să dezvolte „o rețea socială extinsă de indivizi neînrudiți, ceea ce a permis ulterior cultura cumulativă și cooperarea”. Ei speră acum să afle mai multe despre acest fenomen studiind rudele noastre cele mai apropiate.
„”Rezultatele noastre arată că generozitatea față de străini nu este unică oamenilor”, adaugă autorul principal, Jingzhi Tan, într-o declarație. „La fel ca cimpanzeii, specia noastră ar ucide străini; la fel ca bonobii, am putea fi, de asemenea, foarte drăguți cu străinii. Rezultatele noastre subliniază importanța studierii bonobilor pentru a înțelege pe deplin originile unor astfel de comportamente umane.””
