Am discutat recent despre o mobilizare în stilul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru electrificare, instalarea pompelor de căldură, izolare și utilizarea bicicletelor într-o postare recentă, intitulată „Trebuie să ne electrificăm, să ne instalăm pompe de căldură și să ne izolăm pentru a ieși din crizele actuale.” Nu suntem singuri în această privință.
Autorul și educatorul Bill McKibben, descris odată pe PlanetaNoastra ca fiind iepurașul energizant al luptei climatice, se pregătește pentru o nouă bătălie menită să ajute europenii să renunțe la gazul și petrolul rusesc. El scrie pe site-ul său, The Crucial Years:
McKibben ne amintește că acest lucru s-a mai făcut, înainte ca SUA să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial, când guvernul a înființat Comitetul pentru Producția de Război și a reorientat economia către producția de război. Într- un articol anterior pe care l-a scris, cu subtitlul „Suntem atacați de schimbările climatice – iar singura noastră speranță este să ne mobilizăm așa cum am făcut în Al Doilea Război Mondial”:
Nu este singur cu această idee: Ari Matusiak de la Rewiring America, organizația non-profit înființată de Saul Griffith care a făcut gesturi de entuziasm pentru pompele de căldură, este de acord. Matusiak îi spune lui McKibben:
PlanetaNoastra a discutat mult despre instalarea pompelor de căldură în ultima vreme, precum și despre schimbarea de mentalitate în rândul specialiștilor în construcții ecologice și al activiștilor climatici de când pompele de căldură au devenit practice și funcționează la temperaturi scăzute. Așa cum a remarcat inginerul și susținătorul Caselor Pasive, Toby Cambray, „Criza climatică este mai urgentă, iar piața pompelor de căldură s-a maturizat semnificativ.” De atunci, pe lângă riscul climatic, avem și un risc politic generat de faptul că Europa este atât de dependentă de gazul și petrolul rusesc.
Nu este prima dată când vedem politica și politica energetică intersectându-se, clima primind un impuls ca efect secundar. După Războiul de Yom Kippur din 1973, țările arabe producătoare de petrol au început un embargo petrolier împotriva țărilor care susțineau Israelul. Fostul președinte al SUA, Jimmy Carter, a spus tuturor să scadă temperatura termostatului și să își pună un pulover, în timp ce au fost introduse standarde de eficiență a consumului de combustibil pentru mașini, limitele de viteză au fost reduse, codurile de construcție au fost înăsprite, iar standardele de eficiență pentru aparate au fost introduse.
La cea de-a 40-a aniversare a războiului, Amory Lovins de la The Rocky Mountain Institute a scris pentru National Geographic:
Lovins continuă, descriind cum forțele americane au intervenit în Golful Persic de patru ori de atunci pentru a-și proteja aprovizionarea cu petrol.
Și acum avem Rusia. În timp ce SUA privește de pe margine pentru moment, mult mai mulți oameni gândesc în acest fel. Sammy Roth scrie despre Carter în Los Angeles Times într-un articol intitulat „O modalitate de a combate Rusia? Mișcare mai rapidă către energia curată.”
„A existat multă îngrijorare cu privire la dependența de gazul [natural] rusesc și dacă aceasta inhibă capacitatea țărilor de a se opune Rusiei”, a declarat Roth Erin Sikorsky, director al Centrului pentru Climă și Securitate, cu sediul în Washington, D.C. „Cu cât țările se pot elibera mai mult de dependența de petrol și gaze și se pot îndrepta către surse regenerabile, cu atât mai multă independență au în ceea ce privește acțiunea.”
Așa cum remarcă Adrian Hiel de la Energy Cities din Bruxelles, atacul rusesc a schimbat mult mentalitatea în Europa și a deschis „o lume de posibilități care nu existase anterior.” Schimbarea este în aer, și chiar și scepticii pompelor de căldură care cereau eficiența pe primul loc, precum mine, încep să adere la strigătul mobilizator al lui McKibben: Pompe de căldură pentru pace și libertate!











