Există scena faimoasă din „Life of Brian” al grupului Monty Python, unde Reg întreabă: „Ce ne-au dat romanii?”. Un soldat răspunde: „Apeductul?”. După câteva schimburi de replici, întreabă Reg: „Bine, dar în afară de salubritate, medicină, educație, vin, ordine publică, irigații, drumuri, un sistem de apă potabilă și sănătate publică, ce au făcut vreodată romanii pentru noi?”. Aparent, putem adăuga betonul durabil pe listă.
Un studiu MIT, publicat în Scientific Advances, susține că romanii „au amestecat la cald” var foarte reactiv (oxid de calciu) cu var stins (hidroxid de calciu, obținut prin amestecarea varului nestins cu apă). Acest lucru a dus la formarea unor mici agregate numite incluziuni de var, mici „bombe” de oxid de calciu care, atunci când sunt expuse la apă într-o fisură a betonului, reacționează pentru a forma carbonat de calciu, vindecând fisura. Acest lucru este de interes pentru PlanetaNoastra pentru că, dacă urmează să construiești cu beton, acesta ar trebui să fie construit să dureze.
„Este interesant să ne gândim cum aceste formulări de beton mai durabile ar putea extinde nu numai durata de viață a acestor materiale, ci și cum ar putea îmbunătăți durabilitatea formulărilor de beton printate 3D”, a declarat autorul studiului, Admir Masic, profesor de inginerie civilă și de mediu la MIT.
A fost o știre importantă în mass-media generalistă, cu titluri precum „Misterul de ce clădirile romane au supraviețuit atât de mult a fost deslușit, spun oamenii de știință„, în timp ce titlul comunicatului de presă al MIT este „Mister dezlegat: De ce era betonul roman atât de durabil?”
Presa de arhitectură a fost notabil de tăcută în legătură cu asta, probabil pentru că oricine a studiat arhitectura știa că aceasta era întrebarea greșită. Ar trebui să fie: „De ce betonul modern este atât de slab?”
Am fost învățați că răspunsul la întrebare este că betonul modern conține armătură de oțel, iar cel roman nu. Pur și simplu, armătura ruginește și se extinde, fisurând betonul, permițând pătrunderea mai multor ape, mai multă rugină și distrugerea suplimentară a betonului.
După cum demonstrează fotografia mea de la Colosseum, inginerii romani au construit practic cofraje din cărămidă, le-au umplut cu beton și moloz, și apoi le-au acoperit cu marmură, cea mai mare parte din ea furată. Betonul este diferit. Este făcut cu var și puzzolană, sau cenușă vulcanică, dar betonul este în principiu durabil, iar armătura nu este.
Căutând o validare, urma să-l contactez pe Brian Potter de la Construction Physics, dar el m-a luat înainte cu noua sa postare „Roman vs Modern Concrete„. A analizat noua cercetare și a scris: „Este un rezultat interesant, dar este important să-l punem în context”. Acest context este armătura de oțel din fiecare clădire modernă.
Potter a indicat un ponton din Mexic construit în 1941 cu armătură de oțel inoxidabil și încă în stare excelentă, în timp ce unul construit lângă el în 1969 s-a dezintegrat deja. Dar armătura din oțel inoxidabil costă de șase ori mai mult decât armătura convențională. Există și armătura verde acoperită cu epoxidic pe care o vedeți acum la balcoane și poduri, dar aceasta încetinește procesul mai degrabă decât să îl oprească.
Potter ne-a amintit, de asemenea, că betonul autovindecător nu este specific doar celui roman. Există aditivi minerali, polimerici și chiar bacterieni utilizați și testați. Inginerii adaugă Xypex pentru a vindeca fisurile din beton de 50 de ani.
În cele din urmă, totul este o chestiune de bani și de a ne întreba cât de durabil vrem să fie betonul nostru. Cât de mult vrem să dureze? Aceasta este o întrebare financiară, mai degrabă decât una de inginerie. Așa cum a remarcat Potter:
Când arhitectul lui Adolf Hitler, Albert Speer, redesena Berlinul pentru a fi capitala lumii, el nu a vrut să folosească beton armat. Când a construit Zeppelinfeld, stadionul văzut în filmul „Triumph of the Will”, a evitat oțelul sau armătura din cauza „teoriei valorii ruinei”. A vrut ca clădirile sale să lase în urmă o „cadavru” arătos. Speer a scris în autobiografia sa, „În interiorul celui de-al Treilea Reich”:
Speer știa cum să facă clădirile să dureze o mie de ani, și știm și noi. Pur și simplu nu vrem să plătim pentru asta.
