La ce vă gândiți când vă imaginați o pădure tropicală? Flori strălucitoare? Coroane de copaci luxuriante și dense? Subarboret des, întunecat, unde prădătorii și prada joacă de-a v-ați ascunselea?
Ei bine, niciunul dintre aceste lucruri nu era adevărat pentru pădurile tropicale din nordul Americii de Sud înainte ca asteroidul care a șters de pe fața Pământului dinozaurii să se lovească de planetă acum aproximativ 66 de milioane de ani. Un nou studiu, publicat luna aceasta în revista Science, a examinat fosile de plante din actuala Columbie pentru a arăta cum un eveniment catastrofal a transformat pădurile tropicale.
„[Un] singur accident istoric (un meteorit care a căzut într-o dimineață acum 66 de milioane de ani) a schimbat zona tropicală atât de mult încât pădurea pe care o avem astăzi este produsul acelei zile”, a declarat Carlos Jaramillo, coautor al studiului și paleontolog la Smithsonian Tropical Research Institute (STRI), pentru PlanetaNoastra într-un e-mail. „Pare realitate magică în cel mai bun stil al lui Gabriel Garcia Marquez!”
Înainte de impactul asteroidului
Înainte ca STRI să efectueze această cercetare, oamenii de știință nu știau cât de diferite fuseseră odinioară pădurile tropicale din America Centrală și de Sud.
„Pentru o perioadă foarte lungă de timp, biologii au presupus pur și simplu că pădurile tropicale dominate de plante cu flori (așa cum le cunoaștem astăzi) au existat de aproximativ 130-120 de milioane de ani, de când plantele cu flori s-au diversificat”, a declarat Mónica Carvalho, prim autor și cercetător postdoctoral la STRI și la Universitatea del Rosario din Columbia, pentru PlanetaNoastra într-un e-mail.
Așadar, echipa STRI a petrecut ani de zile colectând și examinând peste 6.000 de fosile de frunze și peste 50.000 de spori individuali de polen atât de dinainte, cât și de după impactul asteroidului, așa cum a explicat Carvalho într-un comunicat de presă. Aceasta a fost o muncă complicată și consumatoare de timp.
„Nu este ușor să găsești fosile în zona tropicală”, spune Carvalho pentru PlanetaNoastra. „Există soluri adânci aproape peste tot și poți găsi roci expuse doar în locuri limitate unde este relativ uscat cea mai mare parte a anului.”
Cercetătorii au trebuit să viziteze mine de cărbune și de argilite în căutarea fosilelor de frunze, cerând permisiunea operatorilor pentru a intra în fiecare mină și uneori nefiind capabili să găsească nimic. Jaramillo spune că cele mai greu de găsit date au fost fosilele de frunze cu cuticulele intacte.
„[A] luat ani de efort de eșantionare pentru a găsi suficiente”, spune Jaramillo.
Dar persistența a dat roade. Cercetătorii au reușit să contureze o imagine a pădurilor din epoca Cretacicului care arată complet diferit de pădurile tropicale contemporane.
Pădurile de acum 70 până la 66 de milioane de ani nu erau dominate de plante cu flori și leguminoase ca cele de astăzi, a explicat Carvalho. În schimb, plantele cu flori care existau erau amestecate cu ferigi și conifere precum arborele candelabru, kauri și pinul de Norfolk. Acești copaci creșteau distanțați, permițând luminii abundente să filtreze până la solul pădurii. Plantele cu flori cresc mai repede și au rate mai ridicate de fotosinteză, în timp ce leguminoasele sunt pricepute la fixarea azotului. Reducerea comparabilă a plantelor cu flori și absența absolută a leguminoaselor au însemnat că pădurile de dinainte de impact erau probabil mai puțin productive, mai lente în reciclarea nutrienților și mai puțin eficiente în stocarea carbonului.
„Pădurile tropicale care au existat chiar înainte de extincție erau funcțional și ecologic diferite de pădurile tropicale moderne”, spune Carvalho.
Cum impactul a transformat pădurile tropicale
La sfârșitul perioadei Cretacicului, un asteroid de dimensiunea insulei Manhattan a lovit ceea ce este acum Yucatan. Distrugerea a depășit impactul inițial, așa cum au explicat autorii studiului într-un video.
Fragmente incandescente ale asteroidului au căzut pe pământ și au declanșat incendii de pădure. Norul de praf și cenușă rezultat a întunecat soarele ani de zile după aceea. Urmările au dus la extincția a trei sferturi dintre speciile vii de atunci, inclusiv, celebru, dinozaurii. Au fost, de asemenea, șterse 45% dintre speciile de plante care trăiau atunci în actuala Columbie.
Cum anume a dus această devastare la apariția pădurilor tropicale vibrante de astăzi? Cercetătorii au trei ipoteze:
- Dinozaurii menținuseră pădurile deschise, mișcându-și corpurile mari prin vegetație. Când au dispărut, pădurile au putut deveni mai dense.
- Cenușa din impact a îmbogățit solul, favorizând plantele cu flori care cresc mai repede.
- Extincția coniferelor tropicale a permis plantelor cu flori să preia nișa lor.
Oricare ar fi motivul, studiul este o dovadă că viața își găsește în cele din urmă o cale, dar și că nu ar trebui să considerăm biodiversitatea pădurilor tropicale contemporane un lucru de la sine înțeles.
„Viața pe Pământ continuă”, spune Carvalho. „Planeta a văzut mii de specii venind și plecând și, în cele din urmă, specii noi vor evolua, dar știm că acest lucru durează milioane de ani. Adevărata întrebare este dacă noi, ca oameni, vom putea supraviețui schimbărilor drastice pe care le-am creat pe propria noastră planetă.”
Impactul uman asupra pădurii tropicale Amazoniene
Pădurile tropicale de astăzi sunt sub amenințare serioasă din cauza activității umane. Amazonul, de exemplu, a înregistrat cea mai mare rată de defrișare din ultimii 12 ani în 2020. Există îngrijorări că, dacă vor fi tăiați suficienți copaci, o mare parte din pădure ar trece un punct critic dincolo de care nu ar mai fi capabilă să-și creeze propria ploaie și s-ar degrada în pajiște.
La nivel mondial, biodiversitatea este, de asemenea, sub amenințare într-o măsură atât de mare încât oamenii de știință au spus că ne aflăm în mijlocul celei de-a șasea extincții în masă. Carvalho spune că procentul de 45% din speciile de plante care au fost șterse atunci când a lovit asteroidul este aproximativ echivalent cu numărul de specii prezise să dispară până la sfârșitul secolului dacă distrugerea habitatului continuă.
O pierdere de acest gen nu poate fi recuperată cu ușurință. Jaramillo spune că a durat aproximativ șapte milioane de ani pentru ca pădurile tropicale să-și recapete cantitatea de biodiversitate pe care o aveau înainte de impactul asteroidului. Ne putem aștepta la o întârziere similară dacă ștergem speciile unice care înfloresc acum în Amazon.
„Pădurea poate reveni, dar diversitatea a dispărut pentru totdeauna”, spune el.
