Tăierile (sau toaletarea) plantelor este un subiect care poate crea confuzie multor grădinari. Mulți grădinari sunt preocupați de întrebări legate de momentul potrivit pentru a tăia anumite plante și cum să o facă. Dar există, în opinia mea, o întrebare mult mai importantă și mai generală, și anume dacă ar trebui să faceți tăieri în primul rând.
Abordarea horticulturii tradiționale privind tăierile
Există două școli principale de gândire atunci când vine vorba de tăierile în grădină. Ideea cea mai comună este că ar trebui să facem tăieri conform unor linii directoare relativ stricte, pe o bază anuală sau chiar mai frecvent, pentru majoritatea copacilor și arbuștilor.
Royal Horticultural Society (RHS) și alte autorități în grădinărit grupează plantele în funcție de necesitățile lor de tăiere, iar grădinarii pot căuta plante specifice pentru a afla care este cel mai bun moment pentru a tăia și cum anume ar trebui făcută lucrarea.
Există o mulțime de variații, unele plante necesitând puține tăieri sau deloc. Dar există multe plante pentru care sunt recomandate practici specifice, și adesea în horticultura tradițională există opinia că poate fi un lucru rău să te abați de la „regulile” de bază.
Abordarea agriculturii naturale privind tăierile
A doua școală de gândire se inspiră din abordarea „nu face nimic” a lui Masanobu Fukuoka – agricultura, sau agricultura naturală, implică lăsarea naturii să preia controlul și intervenția cât mai puțin posibilă. Fukuoka a stabilit cinci principii ale agriculturii naturale în cartea sa, „Revoluția paiului singur”, și unul dintre aceste cinci principii este lipsa tăierilor.
Cei care sunt de acord cu lăsarea naturii să domine susțin că ecosistemele naturale se pot descurca perfect fără intervenția noastră sub forma tăierilor și că ne putem gestiona grădinile pe aceleași principii.
În grădinăritul și agricultura ecologică, vorbim despre imitarea naturii și lucrul în armonie cu sistemele naturale, în moduri cu impact redus și sustenabile. Dar tăierile sunt un subiect deosebit de interesant. Cât de des trebuie să intervenim cu adevărat în creșterea naturală a plantelor în acest fel? Și cât de frecvent este cu adevărat benefic?
Ar trebui să tai?
Pentru mine, cel mai important lucru în luarea acestei decizii este modul în care cuantificăm beneficiul. Beneficiile care sunt pur estetice sau din motive umane nu justifică întotdeauna intervenția și nici nu merită efortul.
Personal, mă situez undeva între cele două poziții prezentate mai sus. Fac tăieri în grădina mea forestieră și în alte părți ale proprietății mele, dar nu atât de mult sau atât de des pe cât ar putea sugera practicanții tradiționali.
Tai în primul rând având în vedere sănătatea și bunăstarea plantelor, precum și sănătatea generală a ecosistemului. Nu am mult timp pentru tăierile care sunt doar estetice sau pur și simplu pentru a păstra lucrurile îngrijite.
Când tai, mă văd îndeplinind un serviciu ecosistemic pe care, în sălbăticie, rumegătoarele sau alte animale ar putea să-l ofere. Grădinile nu pot fi complet sălbatice. Acestea sunt spații semi-naturale și, prin urmare, cred că au nevoie de o abordare semi-naturală – necesitând unele intervenții, dar nu atât de multe pe cât cred adesea grădinarii tradiționali.
Într-o grădină producătoare de hrană, trebuie atins un echilibru între nevoile ecosistemului și cele umane. Pentru mine, asta înseamnă că, în timp ce lucrez cu natura, modific și amendez mediul cât mai sensibil posibil pentru a mă asigura că îmi satisface nevoile în ceea ce privește hrana și alte resurse.
Prin tăieri și alte astfel de lucrări, pot, la fel ca alte creaturi din ecosistemul natural, să manipulez puțin lucrurile pentru propriile nevoi, luând în același timp măsuri pentru a proteja sănătatea sistemului în ansamblu.
A merge pe acea linie fină între a îmbrățișa natura și a profita la maximum de spațiu poate însemna că sunt necesare unele tăieri. Aș începe întotdeauna prin îndepărtarea oricărui material mort, deteriorat sau bolnav, conform sfaturilor tradiționale.
Dar când vine vorba de tăieri suplimentare, adopt o abordare mult mai holistică și mai puțin bazată pe reguli. Ocazional, pot rări coroanele pentru a lăsa mai multă lumină să ajungă la plantațiile de dedesubt sau pot îndepărta ramurile inferioare pentru a deschide spațiu pentru stratul ierbos. Dar adesea, voi lăsa lucrurile să devină puțin sălbatice și neordonate pe alocuri și voi petrece mai mult timp observând decât intervenind în grădina mea.
Un ultim lucru de menționat este că tăierea, în grădina mea, este și o formă de recoltare. Materialul lemnos poate fi un produs util. Lemnul tăiat are multe utilizări, iar ceea ce nu ajunge înapoi în sistem nu se risipește niciodată.
