În Australian Design Review, și reluat în Arch Daily, arhitectul australian Chris Knapp scrie despre Sfârșitul prefabricării. Intenționam să fac o critică a articolului (sunt multe de criticat!), dar după ce am postat pe Twitter că aveam de gând să-l examinez, am primit un răspuns de la Knapp care a schimbat discuția.
Ultima frază a articolului este o extindere a acestui gând:
Pentru urechile nord-americane, cuvântul personalizat (bespoke) sună extrem de pretențios. Într-adevăr, potrivit Telegraph, „Cuvântul a fost inventat de croitorii de pe Savile Row, Londra, în secolul al XVII-lea și se referea la un costum lucrat manual dintr-o singură bucată de stofă, fără a folosi un șablon preexistent.” Croitorii au dat în judecată pentru a menține termenul distinct de „la comandă (made to measure)” și au pierdut.
Una dintre cele mai mari probleme ale arhitecturii și locuințelor este această obsesie cu „personalizatul (bespoke)”, ca fiecare clădire să fie proiectată fără a folosi un șablon preexistent. Unii arhitecți fac la comandă (made to measure), unde, în limbajul costumelor, folosesc „un șablon de bază care este apoi ajustat aproximativ pentru a se potrivi măsurătorilor individuale.” Majoritatea fac echivalentul modei rapide (fast fashion), pur și simplu copiind orice pare a fi la modă. De aceea, atât de puține case sunt proiectate de arhitecți și de aceea atât de multe dintre ele sunt proaste.
Tehnologia computerizată modernă devine personalizată.
Ce avem nevoie chiar acum sunt locuințe decente gata făcute (off-the-rack), produse în masă la prețuri rezonabile, dimensionate corespunzător, bine proiectate, realizate din materiale etice și sustenabile, construite să dureze, cu surse locale și foarte călduroase.
Unul dintre motivele pentru care nu le avem este că arhitecții ar prefera să facă design personalizat la prețuri ridicate pentru clienți bogați. Însă cuvântul aparține unui atelier de croitorie de pe Savile Row, nu practicii arhitecturii.
