Rapoarte scrise despre un monstru în vecinătatea faimosului Loch Ness din Scoția au apărut pentru prima dată în secolul al șaselea. Cu mult înainte de asta, cu aproximativ 1.500 de ani în urmă, o imagine a unei creaturi acvatice ciudate, neidentificabile, a fost sculptată pe pietre ridicate de către locuitorii antici ai Scoției montane (Highlands). În timp ce mențiunile au continuat de-a lungul secolelor, abia în anii 1930 presupusele apariții ale „monstrului pește” (denumit și „bestia acvatică”, „șarpele de mare”, „dragonul” și alte denumiri la fel de senzaționale) au captat atenția publicului. Monstrul din Loch Ness, cunoscut și sub numele de Nessie, a fost prezentat de atunci în mass-media populară.
Din perspectiva biodiversității, în timp ce încercăm să înțelegem vasta gamă de organisme de pe planetă, descoperirea unei specii atât de extraordinare ar fi iluminatoare, ca să spunem cel puțin. Și, desigur, din punct de vedere al folclorului și al interesului public, dezlegarea misterului lui Nessie ar face titluri internaționale.
Fotografiile „chirurgului”
Fotografia infamă de mai sus prezintă o presupusă imagine a monstrului din Loch Ness în Scoția, făcută pe 19 aprilie 1934. Fotografia, una dintre cele două imagini cunoscute sub numele de „fotografiile chirurgului”, ar fi fost făcută de colonelul Robert Kenneth Wilson, deși mai târziu a fost demascată ca fiind o farsă de către unul dintre participanți. Pe patul de moarte, Chris Spurling a dezvăluit că fotografiile au fost puse în scenă de el însuși, Marmaduke și Ian Wetherell, și Wilson.
Știința a fost pe urmele lui Nessie. Secolul XX a văzut căutări sistematice ale creaturii, complete cu submersibile, sondaje sonar cu scanare sectorială, hidrofoane, fotografie subacvatică, pescuit la paragate și traul. (Imaginați-vă să fiți cel care să ucidă accidental monstrul din Loch Ness cu echipament de pescuit?)
Pe lângă căutarea fizică a lui Nessie, oamenii de știință au lucrat la o serie de teorii despre monstrul din Loch Ness, una dintre acestea fiind „ipoteza anghilei”. Conform unui nou studiu care analizează teoria, ipoteza anghilei „propune că fenomenul antrozoologic din Loch Ness poate fi explicat parțial prin observări ale unor specimene mari de anghilă europeană (Anguilla anguilla), deoarece aceste animale sunt cele mai compatibile cu considerațiile morfologice, comportamentale și de mediu.”
Noul studiu, care a fost publicat în jurnalul JMIRx BioEel, explică că anghila are o formă alungită a corpului, o singură pereche de aripioare pectorale, musculatură puternică, o mișcare ondulatorie de amplitudine mare și piele închisă la culoare. Având în vedere descrierile martorilor oculari despre Nessie, care descriu o creatură închisă la culoare cu un cap-gât alungit, aripioare pectorale și flexiune extremă, ipoteza anghilei ar avea cu siguranță sens.
Cu toate acestea, deși recunoaște potențiala prezență a anghilelor mari în lac, studiul concluzionează că „considerațiile pur statistice nu susțin existența anghilelor excepțional de mari.”
„Șansele de a găsi o anghilă mare în Loch Ness sunt de aproximativ 1 la 50.000 pentru un specimen de 1 metru, ceea ce este rezonabil având în vedere stocul de pește al lacului și sugerează că unele apariții ale unor animale necunoscute mai mici ar putea fi explicate de anghile mari”, scrie autorul. „Cu toate acestea, probabilitatea de a găsi un specimen de peste 6 metri este practic zero; prin urmare, anghilele probabil nu explică aparițiile animalelor mai mari.”
„În această nouă lucrare de la Societatea de Zoologie Folclorică, un nivel mult necesar de rigoare științifică și date sunt aduse unui subiect care altfel este la fel de alunecos ca o anghilă. Contrar concepției populare, intersecția dintre folclor și zoologie este susceptibilă analizei științifice și are potențialul de a oferi perspective valoroase asupra fenomenelor antrozoologice”, spune autorul studiului, Floe Foxon.
Pe de o parte, aceste descoperiri ar putea fi neplăcute pentru oricine este consumat de misterul „ce este Nessie?”. Ar fi fost atât de ușor! Cu toate acestea, pentru oricine crede că „bestia acvatică” este ceva mult mai mistic decât o anghilă uriașă – precum și pentru oamenii de știință care speră la descoperirea unei specii cu totul noi – aceasta ar putea fi, de fapt, o veste bună. Indiferent, misterul rămâne.
