Cu mai mult de 10.000 de ani în urmă, un grup de oameni timpurii a urmărit un leneș gigant terestru de-a lungul malurilor a ceea ce era atunci un lac noroios. La un moment dat, cineva sau ceva a speriat creatura acum dispărută, aceasta s-a ridicat pe picioarele din spate și lupta a început cu adevărat.
Și acum avem un final pentru o poveste pierdută în fluxul timpului.
Un studiu publicat în Science Advances prezintă o astfel de întâlnire bazată pe amprente conservate, găsite la Monumentul Național White Sands din New Mexico. Scena este dovada faptului că oamenii timpurii urmăreau, vânau și poate chiar ucideau un leneș gigant terestru.
Cum știm că oamenii urmăreau această creatură? Amprentele lor se aflau în interiorul amprentelor leneșului, ceea ce indică urmărirea.
O vânătoare înghețată în timp
A merge după un leneș gigant terestru nu ar fi fost o sarcină ușoară. Aceste creaturi nu seamănă deloc cu leneșii pe care îi cunoaștem astăzi. În schimb, imaginați-vă o fiară păroasă care cântărește aproximativ 900 kg, măsoară aproape 3 metri lungime și este echipată cu gheare lungi, asemănătoare cu cele ale unui jder. Era practic de dimensiunea unui elefant modern și putea opera și pe picioarele din spate.
Totuși, oamenii timpurii vânau clar aceste creaturi, iar dovezile de la situl din New Mexico demonstrează că au lucrat împreună într-un efort de a doborî prada masivă.
„Deci ne întrebăm de ce? Exuberanță adolescentină? Posibil, dar puțin probabil”, a declarat Matthew Bennett, profesor de științe de mediu și geografice la Universitatea Bournemouth din Anglia și unul dintre cercetătorii implicați în studiu, într-o declarație a Serviciilor Parcurilor Naționale.
„Vedem cercuri interesante de urme de leneș în aceste trasee de urmărire pe care le numim ‘cercuri de zbateri’. Acestea înregistrează ridicarea leneșului pe picioarele din spate și legănarea picioarelor din față, probabil într-o mișcare defensivă.”
Pe lângă amprentele din interiorul amprentelor, cercetătorii au găsit o colecție de amprente umane la o distanță sigură, indicând că un grup de oameni a fost implicat în vânătoare, posibil lucrând pentru a distrage creatura în timp ce vânătorul încerca să o rănească cu o suliță cu vârf de piatră.
„Vedem, de asemenea, urme umane pe vârfuri care se apropie de aceste cercuri; era cineva care se apropia furișat pentru a da lovitura de grație în timp ce leneșul era distras? Credem că da”, a spus Bennett. „A fost și o afacere de familie, deoarece vedem multe dovezi ale urmelor de copii și ale mulțimilor adunate de-a lungul marginii plate a playei.
„Combinând piesele puzzle-ului, putem vedea cum leneșii erau ținuți pe playa plată de o mulțime de oameni și distrași de un vânător care urmărea leneșul din spate, în timp ce un altul se furișa înainte și încerca să dea lovitura mortală pe măsură ce animalul se întorcea.”
Deși cercetătorii nu pot cunoaște rezultatele acestei vânători particulare, urmele dau credibilitate unei teorii conform căreia acești oameni timpurii au contribuit la declinul creaturilor gigantice, alături de boli și schimbarea climei.
Dacă sperați să vedeți aceste urme data viitoare când vizitați White Sands, nu aveți noroc. Zona unde au fost descoperite urmele se află în badlands, o zonă care nu este deschisă publicului din motive de siguranță. Totuși, asta nu înseamnă că vizitatorii nu vor putea vedea sau experimenta descoperirea. Documentația studiului poate fi folosită într-o anumită capacitate pentru a educa membrii publicului despre descoperire.
„Vom beneficia de munca lor folosind toate acestea pentru a dezvolta materiale interpretative pe care oamenii le pot vedea, atinge și experimenta la centrul de vizitatori al parcului sau online pe site-urile Serviciului Parcurilor Naționale”, a declarat superintendentul White Sands, Marie Sauter.
