Dacă pandemia m-a învățat ceva, este că făceam prea multe înainte să lovească. Viața familiei mele era supra-aglomerată, plină de activități extrașcolare, obligații sociale și programări aleatorii care, brusc, au încetat să mai fie cruciale când nu au mai fost disponibile.
Un beneficiu al eliminării instantanee a tuturor acestor activități din viața mea a fost că mi-a oferit perspectivă. Pe măsură ce viața s-a normalizat încet (întrucâtva) în regiunea mea din Ontario, Canada, am reușit să mă gândesc cu atenție și analitic la ce anume revine în programul meu – și ce nu. Lista, după cum sunt sigur că vă puteți imagina, este mai scurtă decât înainte. Pur și simplu am încetat să mai fac multe lucruri despre care am realizat că nu adăugau o valoare reală sau de durată vieții mele.
Într-o postare recentă pe blog, expertul în minimalism Joshua Becker a descris acest lucru ca fiind o listă „ce să nu mai faci” (sau „stop doing”). Îmi place această analogie. Suntem atât de fixați pe listele noastre „de făcut” și pe a fi mereu supra-programați și la curent cu totul; dar, de fapt, secretul atingerii echilibrului dintre muncă și viață poate fi să renunți, să te retragi, să te îndepărtezi de anumite activități și obiceiuri care consumă prea mult timp și energie.
Frumusețea unei liste „ce să nu mai faci” este că creează timp pentru alte lucruri, mai valoroase, spre deosebire de o listă „de făcut”, care consumă timp cu aviditate. „Ce să nu mai faci” este un proces de triere, un fel de eliberare. Așa cum spune Becker, renunțarea la un obicei poate declanșa începutul unui obicei nou. El dă câteva exemple:
Lista mea „ce să nu mai faci” conține lucruri precum statul treaz peste ora de culcare pentru a termina de vizionat filme (pentru că regret întotdeauna a doua zi dimineața când alarma sună la 5:30), băutul cafelei după-amiaza și alcolului în serile din timpul săptămânii (pentru că îmi compromite calitatea somnului), acceptarea întâlnirilor sociale în serile din timpul săptămânii (inevitabil nu vreau niciodată să merg și asta mă face morocănos), verificarea telefonului la fiecare jumătate de oră (încerc să aștept o oră!), ronțăitul de gustări toată ziua și neînscrierea copiilor la sporturile de după școală.
Deoarece am încetat să mai fac aceste lucruri în ultimele luni, am observat niște îmbunătățiri reale. Numărul de cărți pe care le-am citit a crescut vertiginos. Performez mai bine la sală ca niciodată. Mă trezesc mai ușor și mai odihnit decât înainte. Aștept cu mai multă anticipare întâlnirile sociale de weekend. Copiii sunt mai calmi și mai relaxați. Și tocmai am finalizat prima ciornă completă a unei cărți pe care am vrut să o scriu de zece ani. Este uimitor ce se întâmplă când Netflix este lăsat pe plan secund pentru o vreme.
Asta îmi amintește de ceea ce a scris Cal Newport în excelenta sa carte, „Minimalism Digital” (analizată aici pe PlanetaNoastra), că atunci când renunțăm la obiceiurile proaste (în acest context, el vorbește despre cele digitale), este crucial să umplem golul cu activități de agrement de înaltă calitate, în special cele care folosesc mâinile pentru a crea lucruri fizice. Newport scrie: „Meșteșugul ne face umani și, făcând asta, poate oferi satisfacții profunde, greu de replicat în alte activități (îndrăznesc să spun) mai puțin practice.”
Există un timp și un loc pentru listele „de făcut”, dar ele ar trebui să fie echilibrate cu listele „ce să nu mai faci”. Așadar, scrie-le pe amândouă în tandem. Gândește-te conștient la lucrurile mai puțin dorite care îți consumă timpul și cum să le elimini complet. Lasă cele două liste să se echilibreze reciproc, astfel încât și tu să te simți echilibrat zilnic.
Și ține minte acest citat minunat de la Warren Buffett, pe care Becker l-a împărtășit în postarea sa de pe blog: „Diferența dintre oamenii de succes și oamenii cu adevărat de succes este că oamenii cu adevărat de succes spun nu la aproape tot.”
