Donațiile de haine folosite sunt mai degrabă o piedică decât un ajutor, în ochii Comunității Africii de Est. Trebuie să ascultăm ce au de spus.
Africa de Est nu-ți mai vrea hainele vechi. Timp de zeci de ani, țări precum Tanzania, Burundi, Kenya, Rwanda, Sudanul de Sud și Uganda au primit transporturi de haine second-hand de la organizații caritabile nord-americane și europene. Aceste organizații strâng donații de la cetățeni bine intenționați, care au fost crescuți să creadă că donarea de haine este o modalitate eficientă de a „ajuta nevoiașii” (sau de a-și reînnoi garderoba fără vinovăție), dar acum se pare că această mentalitate este depășită.
Piețele africane sunt inundate de articole vestimentare occidentale de la mâna a doua, până la punctul în care guvernele locale consideră că industria hainelor second-hand erodează industriile textile tradiționale și slăbește cererea pentru îmbrăcămintea produsă local. Drept urmare, Comunitatea Africii de Est (CAE), care reprezintă națiunile enumerate mai sus, a impus tarife ridicate organizațiilor caritabile care importau haine second-hand. La începutul anului 2015, a fost propusă o interdicție totală a importurilor second-hand, care urma să intre în vigoare în 2019.
Efectul tarifelor este resimțit de toți cei de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la organizațiile caritabile care strâng donații, la reciclatori și revânzători. Unele organizații caritabile sunt indignate deoarece revânzarea hainelor folosite este o sursă majoră de venit. CBC raportează că, în Canada, afacerea de deturnare a textilelor generează 10 milioane de dolari pe an (aproape un sfert din venitul lor anual) pentru National Diabetes Trust. Organizația caritabilă gestionează 45.359.200 de kilograme de textile în fiecare an.
