Când carantina indusă de coronavirus a lovit la începutul acestui an, Antropocenul a făcut loc „Antropauzei”. Acest termen se referă la liniștea bruscă ce a cuprins o planetă de obicei foarte zgomotoasă. Deși pauza a însemnat că viețile multor oameni au fost suspendate și sănătatea lor compromisă, aceasta a adus o alinare rară și prețioasă altora. Viața sălbatică a prosperat, iar oamenii de știință au putut asculta mai îndeaproape cântecele păsărilor și cântecele balenelor decât în ultimele decenii.
Antropauza a permis, de asemenea, oamenilor de știință să colecteze date fără precedent despre activitatea seismică. Cu avioanele la sol, mașinile parcate, trenurile oprite, navele de croazieră andocate și concertele anulate, s-a estimat că vibrațiile Pământului induse de om au fost reduse cu 50 la sută între martie și mai 2020.
Oamenii de știință de la Observatorul Regal al Belgiei și alte cinci instituții din întreaga lume tocmai au publicat un studiu în revista „Science” care arată cât de mult a redus carantina activitatea seismică. Au descoperit că cele mai mari reduceri au avut loc în zone urbane dens populate, cum ar fi New York și Singapore, dar efectele s-au resimțit chiar și în regiuni îndepărtate, cum ar fi un puț de mină abandonat din Germania, considerat unul dintre cele mai liniștite locuri de pe Pământ, și în interiorul Namibiei.
Folosind date colectate de la 268 de stații seismice din 117 țări, oamenii de știință au observat o reducere semnificativă a zgomotului seismic la 185 dintre aceste stații. Datele au relevat o „undă de liniște” care a traversat planeta, începând din China la sfârșitul lunii ianuarie, trecând apoi în Italia și restul Europei, și apoi în America de Nord pe măsură ce au fost instituite ordinele de carantină.
Dr. Stephen Hicks, profesor la Departamentul de Științe ale Pământului și Inginerie al Colegiului Imperial din Londra, a declarat într-un comunicat de presă:
Aceasta este un avantaj pentru cercetarea cutremurelor. Oamenii de știință vor putea folosi datele seismice colectate în timpul carantinei pentru a face diferența între zgomotele umane și zgomotele seismice naturale pe viitor. The Star l-a citat pe profesorul Mika McKinnon de la Universitatea din Columbia Britanică, un alt co-autor al studiului:
Pe măsură ce zgomotul uman crește, din cauza extinderii urbane și a creșterii populației, devine din ce în ce mai greu să auzi ce se întâmplă sub suprafața Pământului. Și totuși, aceste informații sunt cruciale pentru crearea „amprentelor” trepidațiilor, pentru a înregistra ce este predispusă să facă o anumită linie de falie – și cum ar putea amenința potențial populațiile umane de la suprafață. Dr. Hicks a explicat,
Oamenii de știință spun că aceste noi date nu înseamnă că vor putea prezice cutremurele cu mai multă precizie, dar ele oferă un aflux extraordinar de date unui domeniu de studiu care se luptă să concureze cu zgomotul uman. Potrivit lui McKinnon, „Oferă oamenilor de știință o înțelegere mai profundă a seismologiei și activității vulcanice a planetei”, iar Dr. Hicks spune că ar putea „genera noi studii care să ne ajute să ascultăm mai bine Pământul și să înțelegem semnalele naturale pe care altfel le-am fi ratat”.
Cunoscând devastarea pe care o pot provoca cutremurele, cu cât avem mai multe informații, cu atât vom fi cu toții mai în siguranță. Este bine de știut că provocările carantinei au avut totuși aspecte pozitive pentru unii, și că acestea ar putea, într-o zi – poate – să ne ajute să supraviețuim unui cutremur.
