Structurile din placă plisată au fost inventate în anii 1920 și au devenit extrem de populare în arhitectura de la mijlocul secolului în întreaga lume. Acestea sunt capabile de deschideri foarte mari și au o estetică minunată proprie, dar pot fi pretențioase și dificil de proiectat și construit.
În eseul său din 1964 Estetica Plăcilor Plisate, Clovis B. Heimsath de la Universitatea Rice a scris:
Luați, de exemplu, noua Bibliotecă Southwest din Washington, D.C., dominată de acoperișul său impresionant din placă plisată, realizat din lemn laminat cu dibluri (DLT). Este cu adevărat, așa cum a descris Heimsath, o mărturie a talentului arhitectului, Carl Knutson de la Perkins&Will, și al inginerului, Lucas Epp de la StructureCraft din Abbotsford, British Columbia. Și într-adevăr, Epp spune PlanetaNoastra că el și Knutson „au colaborat extrem de strâns pe tot parcursul proiectului, de la concept până la construcție.” StructureCraft este Inginerul Responsabil pentru proiect și a realizat proiectarea și construcția structurii.
Epp spune PlanetaNoastra că au existat numeroase provocări și complicații tehnice.
Panourile au fost asamblate în fabrica StructureCraft din Abbotsford (vedeți turul PlanetaNoastra al acesteia aici), printr-un proces în care lemnul este asamblat pe o instalație gigantică, construită la comandă, sunt forate găuri, iar apoi sunt introduse dibluri din lemn de esență tare uscat. Pe măsură ce lemnul de esență tare absoarbe umiditatea din lemnul de esență moale înconjurător, se umflă puțin și le blochează pe toate împreună. În acest caz, panourile au fost „învelite în placaj lipit pentru a crea rigiditatea diafragmei necesare. Placajul a fost fixat și lipit în atelierul StructureCraft de corzile lamelare din lemn laminat ale plăcii pliate, la creastă și la jgheab.”
Epp continuă:
Scriind în 1964, Heimsath a remarcat că „suportul pentru acoperișul din placă poate fi eficient sau dezastruos. În clădirile în care este eficient, este onest și clar. Acoperișul însuși ar trebui să fie „lizibil”, astfel încât structura care îl susține să fie vizibilă.” Aici, suportul este cu siguranță onest și clar, mai ales la exterior, cu acele coloane înclinate din lemn expus.
Consola exterioară este dramatică, dar servește și o funcție importantă de umbrire. Așa cum remarcă Heimsath,
Și exact asta au făcut Knutson și Perkins&Will aici – extinzând acoperișul mult dincolo de peretele frontal, deoarece arată atât de frumos, dar și face ca sticla să dispară atât din interior, cât și din exterior.
Heimsath a avut chiar ceva de spus despre iluminat, remarcând:
Iluminatul este cu siguranță un domeniu al designului clădirilor care a evoluat semnificativ din 1964, iar aici îndeplinește două sarcini – iluminarea suprafețelor de lucru din bibliotecă, dar și evidențierea tavanului din lemn de deasupra.
La mijlocul secolului al XX-lea, geamurile erau adesea integrate în designul acoperișului din placă plisată. Lumina de la luminatoare este greu de controlat, dar panourile înclinate de pe acoperiș sunt folosite foarte eficient cu versiunea din secolul XXI: panouri solare. Conceptul de acoperiș vechi de 100 de ani se îmbină frumos cu tehnologia modernă.
Există multe motive să fim entuziasmați de această clădire. Structurile din placă plisată sunt eficiente în utilizarea materialelor și pot acoperi deschideri foarte lungi, fiind în esență grinzi foarte adânci înclinate, sprijinindu-se pe alte grinzi foarte adânci. Sunt complicate de proiectat și construit, dar StructureCraft și-a folosit instrumentele moderne, cu „analiză complexă neliniară prin metoda elementelor finite pentru a permite predicția tensiunilor și a comportamentului structural al plăcii pliate.” Au folosit BIM (Modelare Informațională a Clădirii) și „un model de fabricație 3D cu un nivel ridicat de detaliu, care să fie utilizat atât de proiectanți, cât și de constructori – echipa de pe șantier l-a utilizat extensiv.”
Epp spune PlanetaNoastra:
Perkins&Will și StructureCraft au proiectat și realizat o pălărie glorioasă deasupra unei clădiri minunate, o demonstrație a principiului despre care Clovis Heimsath a scris în 1964, despre ce se poate întâmpla atunci când arhitecți și ingineri talentați lucrează cu adevărat împreună ca o echipă. Concluzia sa, și a noastră:
