Mai multă laudă pentru orașele „proaste”

O stradă asfaltată, cu oameni care lucrează la întreținere, alături de un cilindru compactor.

Orașele inteligente nu sunt o panaceu, iar New York Times este de acord.

Dr. Shoshana Saxe este cunoscută cititorilor PlanetaNoastra pentru munca ei privind amprenta de carbon a proiectelor mari de transport. Acum, este cunoscută și cititorilor New York Times pentru scrierile sale despre un alt subiect drag inimii acestui PlanetaNoastra, intitulat în ediția tipărită Ce avem cu adevărat nevoie sunt orașe „proaste” bune.

Dr. Saxe răspunde propunerii Sidewalk Labs pentru Toronto și se întreabă dacă soluțiile vechi, „proaste”, nu sunt mai bune. Ea subliniază că, indiferent cât de inteligent este orașul, va fi nevoie în continuare de o bună gestionare. „Dacă datele inteligente identifică o stradă care necesită asfaltare, este nevoie în continuare de oameni care să apară cu asfalt și un cilindru compactor.”

Dar paragraful meu preferat spune ceea ce am susținut întotdeauna în discuțiile noastre despre case „proaste”, cutii „proaste” și orașe „proaste”:

Lumea este plină de lucruri minunate și frumoase despre care cei deștepți nu știu nimic; ei ar putea fi în stare să le vadă, dar nu le pot simți, nu le pot mirosi, nu pot auzi muzica lor interioară.

Pentru un profesor de inginerie, ajunge la o concluzie surprinzătoare:

Speranța mea este că, pe măsură ce continuăm să dezvoltăm orașe „inteligente”, ne vom aminti ce le face cu adevărat minunate și ne vom concentra pe realizarea acelor lucruri – lucrurile simple și adesea grele, care necesită oameni și politică, nu senzori și date.

Amanda O’Rourke de la 8 80 cities a făcut un punct similar în articolul ei, Orașele inteligente ne fac mai proști.

Sau, așa cum am scris,

Există pericolul ca orașele „inteligente” să devină orașe pentru oameni „deștepți”, excluzând oamenii care nu au acces la telefoane inteligente sau sunt, să zicem, mai puțin capabili din punct de vedere tehnologic, dar care merită totuși să trăiască, să lucreze și să se joace în oraș.

Și ca întotdeauna, ultimele 140 de caractere îi aparțin lui Taras Grescoe:

Cred că, dincolo de un anumit punct, digitalizarea urbană este o pierdere completă de timp și bani și energie. Întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc în orașe despre care cei „deștepți” nu știau nimic.

Taras Grescoe/Captură de ecran

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top