O privire în urmă la tweeturile care mi-au schimbat modul de a gândi despre designul sustenabil.
Blaise Pascal și-a cerut odată scuze pentru că a scris o notă lungă: „Dacă aș fi avut mai mult timp, aș fi scris o scrisoare mai scurtă.” (Știu, asta a fost atribuită tuturor, de la Cicero la Mark Twain.) Limita de caractere de pe Twitter i-a forțat pe scriitori să-și editeze cuvintele și gândurile, iar uneori acestea pot deveni destul de profunde și influente. Sunt trei în mod special pe care le-am păstrat prinse pe avizierul meu:
1. Jarrett Walker
Levittown/ New York Postcard Club/Public Domain Acum un deceniul-am citat pe Alex Steffen dintr-un articol atemporal și minunat, Cealaltă mașină a mea este un oraș verde și luminos, cu o secțiune intitulată, „Ce construim dictează cum ne deplasăm.”
City of Toronto/Public Domain
Întotdeauna am crezut că a greșit ordinea, că Cum ne deplasăm dictează ce construim. M-aș uita la dezvoltarea de acum 100 de ani a suburbiilor de tramvai, precum cea în care locuiesc, arătată mai sus în 1913, și apoi la suburbiile centrate pe mașină, precum Levittown. Tehnologia de transport a fost cea care a determinat tipul de loc în care am trăit. Suburbia mea de tramvai a fost construită cu parcele înguste, deoarece oamenii trebuiau să meargă pe jos până la 20 de minute pentru a ajunge la tramvai.
Jarrett Walker Tweet/Screen capture
A fost nevoie de consultantul în transporturi Jarret Walker, care, când nu se ceartă cu Elon Musk, a folosit doar câteva cuvinte pentru a face totul clar: Sunt același lucru.
Emissions by sector/ Architecture 2030/CC BY 2.0
Totul este același lucru. Construirea și operarea clădirilor reprezintă 39 la sută din emisiile noastre de carbon, iar ce este transportul? Conducerea între clădiri. Ce face industria? În mare parte construiește mașini și infrastructură de transport. Sunt toate același lucru în limbaje diferite, interconectate; nu poți avea unul fără celălalt. Pentru a construi o societate sustenabilă, trebuie să ne gândim la toate împreună – materialele pe care le folosim, ce construim, unde construim și cum ne deplasăm între ele.
2. Elrond Burrell
The Elrond Standard of Energy efficiency, embodied energy, health and walkability/Screen capture
Când a fost creat standardul Passivhaus sau Casa Pasivă, principalul motor a fost conservarea energiei. Asta credeau oamenii că înseamnă a fi eco; au scris chiar și în Passipedia:
Dar nu ne mai facem prea multe griji cu privire la lăsarea resurselor energetice pentru generațiile viitoare. Acum ne facem griji cu privire la lăsarea lor în pământ, astfel încât să putem lăsa o planetă pentru generațiile viitoare. Am crezut că un standard care măsura doar consumul de energie nu mai era suficient de bun. După o lungă discuție pe Twitter despre cum trebuie să ne facem griji cu privire la energia încorporată, sau emisiile de carbon inițiale, așa cum prefer să le numesc, și despre energia utilizată pentru a ne deplasa între clădiri, și despre sănătate, arhitectul din Noua Zeelandă Elrond Burrell a rezumat-o:
Tweet by Elrond Burrell/Screen capture
sau: 1) Eficiență energetică Casa Pasivă + 2) energie încorporată scăzută + 3) non-toxic + 4) posibilitate de mers pe jos.
Am decis să numesc asta Standardul Elrond. Am concluzionat:
După ce am scris asta, am avut îndoieli, în special când știm că trebuie să reducem emisiile de carbon atât de dramatic pentru a rămâne sub 1,5 grade Celsius; alte considerații pălesc în comparație. Passivhaus s-ar putea să nu fie perfect, dar este cea mai bună modalitate de a atinge eficiența radicală a clădirilor în acest moment, iar emisiile de carbon, în general, urmează în continuare consumul de energie. Chiar trebuie să începem să numărăm totul, emisiile de carbon operaționale și emisiile de carbon inițiale, dar putem construi pe ceea ce avem; Passivhaus nu măsoară în prezent carbonul, dar este totuși cel mai bun loc de unde să începem.
3. Taras Grescoe
Lloyd Alter/ This needs fixing/CC BY 2.0
Acum șapte ani, autorul Taras Grescoe a trimis pe Twitter câteva cuvinte care, după părerea mea, rezumau tot ce spusesem despre viitorul orașului:
Taras Grescoe/Screen capture
Este încă, pentru mine, cel mai important răspuns singular la întrebările despre viitorul nostru pe care l-am văzut, totul în mai puțin de 140 de caractere. De când a fost trimis acel tweet, am văzut creșterea dramatică a importanței bicicletei în orașele noastre; reintroducerea tramvaielor sau a transportului feroviar ușor și o investiție masivă în metrouri. Bănuiesc că dacă Taras ar fi trimis asta azi, ar fi inclus și mersul pe jos.
Între timp, smartphone-ul ne-a schimbat viața și ne schimbă orașele, în bine și în rău. Face ca tehnologia noastră din secolul al XIX-lea să fie mai ușor și mai plăcut de utilizat, permițându-ne să știm când vine un autobuz și oferindu-ne multe de făcut în timp ce călătorim, ne permit să găsim o bicicletă sau un scuter. Între timp, aplicațiile de cumpărături schimbă comerțul cu amănuntul și ar putea chiar să ne distrugă mall-urile.
Gentrification in Fishtown/ Lloyd Alter, 2012/CC BY 2.0
Inga Saffron a scris recent în Philadelphia Inquirer: Cum explică smartphone-ul cele mai profunde schimbări de design urban din Philly în acest deceniu. Ea notează efectul pe care l-a avut smartphone-ul asupra orașului: „Tendințele induse de tehnologie din ultimii 10 ani au contestat această formă fizică prin reconfigurarea radicală a modului în care ne deplasăm și interacționăm cu orașul.”
Companiile de tehnologie care alimentează toate acestea sunt motoare de creștere și schimbare în orașele din întreaga lume, o dovadă în plus că Taras Grescoe a avut dreptate.
Există multe lucruri teribile despre Twitter. Îmi ocupă mult prea mult timp. Dar aceste trei tweeturi nu sunt singurele pe care le-am găsit atât de interesante, influente, chiar profunde. Aștept cu nerăbdare următorii zece ani!
