Am crescut în preajma containerelor de transport maritim; tatăl meu le fabrica. M-am jucat cu ele la școala de arhitectură, proiectând o tabără de vară din ele, fascinat de tehnologia de manipulare care le făcea ieftine și ușor de mutat. Dar în lumea reală le-am găsit prea mici, prea scumpe și prea toxice.
Astăzi, arhitectura din containere de transport maritim este foarte la modă și am prezentat zeci de astfel de proiecte pe PlanetaNoastra. Acolo unde odată containerele erau scumpe, acum sunt ieftine și omniprezente, iar designerii fac lucruri uimitoare cu ele. Am făcut o alegere teribilă în carieră? Citind articolul lui Brian Pagnotta în ArchDaily, într-unul dintre cele mai echilibrate și mai bine argumentate articole pe care le-am văzut pe tema arhitecturii din containere, cred că poate nu.
Pagnotta începe cu beneficiile:
Avantaje:
Casele din containere de transport maritim au multe avantaje, și anume: cost redus, construcție rapidă, integritate structurală previzibilă, modularitate, construcție în afara șantierului, ușurință în transport și aspect modern.
El prezintă apoi o scurtă istorie, urmărind clădirile din containere până la un brevet din 1989. Aici, se înșală flagrant; oamenii se jucau cu ele încă din anii șaptezeci.
Tata a construit asta în anii șaptezeci, mutând containere de transport pline cu echipamente în Arctica, unde le-a aliniat pe două rânduri și a pus un acoperiș între ele și uși la capete, astfel încât muncitorii să aibă un mediu închis pentru a descărca containerele și a asambla ce era nevoie. Ideea cheie aici era mobilitatea; anul următor, când containerele erau goale, clădirea era transportată din nou spre sud. (Un container costa 5.000 de dolari în bani din 1970, nu-l abandonai pur și simplu).
Aceeași idee de bază este folosită de toată lumea, de la Adam Kalkin la Peter Demaria – ei recunosc că un container este un element prea mic pentru majoritatea funcțiilor, așa că construiesc între ele.
Când mă jucam cu containere de transport în anii ’70 la școală, totul era despre plierea lucrurilor din ele și despre mișcare. Containerul era cutia în care transportai lucruri. Pentru că, sincer, după ce izolezi și finisezi interiorul, ce poți face într-un spațiu de aproximativ 2,2 metri? Nici măcar nu poți pune un pat dublu și să te plimbi pe lângă el. Și cu siguranță nu ai putea locui în niciun container făcut pentru călătorii internaționale; pentru a fi permise în Australia, pardoselile din lemn trebuiau tratate cu insecticide extrem de toxice. Pentru a rezista zece ani în aerul sărat al unei nave portacontainere, erau vopsite cu vopsele de uz industrial, pline de substanțe chimice toxice.
Atractivitatea reală era mobilitatea lor. Cine în mintea lui ar bate cuie pentru a le fixa permanent?
Pe Archdaily, Peter abordează toate aceste probleme legate de toxicitate și dimensiune. El scrie, de asemenea:
Dezavantaje:
Sunt înguste, necesitând modificări structurale substanțiale pentru a crea spații viabile, sunt supuse fluctuațiilor extreme de temperatură, necesită izolație non-standard, sunt toxice și au pardoseli interioare realizate din materiale neplăcute.
Lucruri neplăcute:
Ceea ce mulți consideră estetic cool, alții văd ca fiind brut. În cele din urmă, este o cutie ondulată din oțel care se poate simți foarte industrială și rece.
El concluzionează:
Pe scurt, construirea cu containere de transport maritim nu este o soluție ecologică sau economică universală; este pur și simplu un alt instrument în setul de unelte de proiectare și construcție. Există momente când are sens, dar acele momente sunt, de obicei, asociate cu situații care pot valorifica funcția principală a containerului: transportul de mărfuri.
Am urmărit mema containerelor de transport maritim cu o oarecare amuzare și un pic de depresie, gândindu-mă că am ratat serios trenul. Dar acum 30 de ani le-am considerat prea mici, toxice și scumpe, și asta nu s-a schimbat. Este pe cale să se schimbe, pe măsură ce designerii și constructorii înțeleg, în sfârșit, ce sunt de fapt containerele de transport maritim – nu doar o cutie, ci parte a unui sistem global de transport cu o infrastructură vastă de nave, trenuri, camioane și macarale care a redus costul transportului la o fracțiune din ce era înainte.
Acesta cred că este viitorul arhitecturii din containere de transport maritim, și nu este un gând fericit. Containerele de transport au globalizat producția a aproape tot, cu excepția locuințelor, deoarece casele sunt mai mari decât cutiile.
Când te gândești la un container de transport maritim ca la mai mult decât o simplă cutie, ca la o parte a unui sistem, atunci începe să aibă sens. Iar concluzia logică și inevitabilă este că locuințele nu mai sunt diferite de orice alt produs, ci pot fi construite oriunde în lume. Rolul containerului de transport maritim în arhitectură va fi să delocalizeze industria locuințelor în China, la fel ca orice altă industrie. Acesta este viitorul lor real.
Dacă îți pasă să obții locuințe consistente, de înaltă calitate, care sunt rapide și ieftine, asta te va face fericit. Dacă îți pasă de toate acele locuri de muncă care s-au evaporat în urma crizei imobiliare, este o problemă, ele au fost exportate.
