Peste 820 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de foame. Având în vedere că producem deja suficientă hrană pentru a hrăni întreaga planetă, acest lucru nu ar trebui să mai fie o problemă. Dar există o serie de factori care împiedică acest lucru, inclusiv utilizarea ineficientă a apei, a îngrășămintelor și a rotației culturilor.
Acesta este motivul pentru care Paul C. West și o echipă de cercetători au dezvoltat un set de metode pentru a îmbunătăți securitatea alimentară globală.
„Scopul nostru, scriind această lucrare, a fost să facem o analiză care să sublinieze că oportunitățile și provocările pentru crearea unui sistem alimentar durabil sunt concentrate într-un set restrâns de culturi și locuri”, a declarat West, co-director al Inițiativei Peisajelor Globale de la Universitatea din Minnesota, pentru PlanetaNoastra. „Acționând țintit în aceste locuri se pot obține nu doar impacturi locale, ci și regionale și, în unele cazuri, globale.”
Conform raportului lor, o mai mare strictețe în anumite puncte cheie de influență ar oferi suficiente calorii pentru a hrăni trei miliarde de oameni, ținând cont în același timp și de bunăstarea mediului înconjurător.
Reducerea decalajului de randament
Până în 2050, 120 de milioane de hectare de habitate naturale vor fi transformate în terenuri agricole în țările în curs de dezvoltare, estimează Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite. Potrivit studiului lui West, în multe părți ale lumii, terenurile agricole actuale nu își ating potențialul, obținând un randament cu 50% mai mic decât ar putea produce. Reducerea decalajului dintre ceea ce se produce și ceea ce s-ar putea produce ar reduce atât necesitatea defrișării terenurilor pentru agricultură, cât și ar hrăni 850 de milioane de oameni. Următoarele puncte abordează modul în care acest decalaj poate fi diminuat.
Folosirea mai eficientă a îngrășămintelor
La PlanetaNoastra, nu suntem mari fani ai îngrășămintelor sintetice, dar realitatea este că sunt utilizate în cantități mari în întreaga lume. Există și o veste bună: pe baza studiilor lor, West și echipa sa au estimat că utilizarea îngrășămintelor cu azot și fosfor pentru culturile de grâu, orez și porumb ar putea fi redusă cu 13-29 la sută, menținând aceleași randamente. O eficiență suplimentară ar putea fi obținută prin ajustări ale momentului, locului și tipului de îngrășământ utilizat.
Creșterea productivității scăzute a apei
Apa este o problemă majoră. Îmbunătățirea sistemelor de irigații și plantarea culturilor care consumă mai puțină apă ar fi o modalitate eficientă de a aborda această problemă. De exemplu, orezul și trestia de zahăr se numără printre culturile care necesită cea mai mare cantitate de apă. Dar nu este simplu să schimbi tipurile de culturi cultivate, deoarece fermierii iau decizii cu privire la ce să cultive pe baza valorilor de piață, a subliniat Lawrence Haddad, Senior Research Fellow la International Food Policy Research Institute, pentru PlanetaNoastra. O modalitate de a încuraja schimbarea ar fi oferirea de stimulente economice, dar acestea pot varia în funcție de diferențele regionale și de gusturile culturale.
Orientarea alimentelor către consumul direct
O mare parte din eficiența calorică se pierde atunci când culturile sunt transformate în hrană pentru animale și alte utilizări non-alimentare. Dacă aceste culturi ar fi folosite direct pentru a hrăni oamenii, West și echipa sa au calculat că ar putea oferi suficiente calorii pentru 4 miliarde de oameni. În unele cazuri, acest lucru ar însemna schimbarea locului în care sunt cultivate anumite culturi, dar, așa cum am menționat anterior, schimbarea culturilor nu este simplă. Fermierii cultivă culturi care le vor asigura că ei și familiile lor pot mânca, fie că asta înseamnă consumul propriilor culturi, fie vânzarea lor pentru a-și permite hrană. „Se fac multe presupuneri în acest studiu: că oamenii sunt dispuși să își schimbe dietele; că oamenii din țările bogate sunt dispuși să ia măsuri semnificative pentru a reduce risipa alimentară; că țările sărace au mijloacele politice și economice pentru a rectifica decalajele de randament”, a declarat Dr. Carol Barford, director al Centrului pentru Durabilitate și Mediul Global de la Universitatea din Wisconsin.
Dar West a avut un răspuns la aceasta: „Ar fi foarte naiv să presupunem că dietele s-ar putea schimba radical curând. De fapt, tendința către un consum mai mare de carne are loc în multe părți ale lumii. Punctul nostru principal aici este că numărul de calorii pe care le cultivăm deja, dar pe care le dăm animalelor, este un număr imens de calorii. Chiar și mici schimbări în dietă pot avea un impact profund.“
Reducerea risipei alimentare
La nivel global, aproximativ o treime din totalul alimentelor se pierd sau se risipesc, rezultat al diverșilor factori, inclusiv prepararea ineficientă sau instalațiile de depozitare inadecvate. Statele Unite sunt unul dintre principalii vinovați în acest sens și necesită o suprafață agricolă de 7 până la 8 ori mai mare decât o suprafață similară din India pentru a compensa această risipă. Reducerea risipei alimentare în Statele Unite, India și China ar putea hrăni 413 milioane de oameni pe an, conform cercetării lui West.
Deși studiul lui West oferă câteva domenii care trebuie luate în considerare de factorii de decizie, studiul nu aprofundează prea mult aspectele economice.
„Cercetarea se concentrează pe disponibilitatea alimentelor, dar aș spune că cea mai mare parte a problemei foamei se referă la accesul la alimente – au oamenii suficiente venituri pentru a cumpăra hrană?”, a spus Haddad, de la IFPRI, într-un email. Haddad scrie că o discuție despre securitatea alimentară globală ar trebui să abordeze și nevoile diferite ale grupurilor cu venituri mari și mici, să maximizeze reziliența lanțului alimentar în fața schimbărilor climatice și a conflictelor sociale și să minimizeze emisiile de gaze cu efect de seră.
Pentru a fi corect, West a recunoscut că articolul său nu a abordat suficient accesul la alimente și nutriția, dar a adăugat: „Abordează multe dintre aspectele cheie ale creării unui sistem alimentar durabil utilizând instrumente simple, inclusiv utilizarea îngrășămintelor pentru a stimula producția în zonele nesigure din punct de vedere alimentar, pentru a beneficia oamenii din acele zone și a fi mai puțin dependenți de marile zone agricole, minimizând risipa, precum și reducând impactul asupra mediului prin schimbări în practicile de gestionare care cresc eficiența. Accesul, nutriția și preferințele culturale trebuie abordate în concert cu aspectele pe care le-am abordat.”
Complexitatea unor probleme precum securitatea alimentară este motivul pentru care foamea este o problemă atât de răspândită în secolul 21. Abordarea foamei va necesita o abordare multidimensională și multidisciplinară.
