Xeriscaping-ul este amenajarea peisagistică cu utilizarea minimă sau deloc a apei, în afara celei oferite de natură. Termenul derivă din cuvântul grecesc xirós, care înseamnă uscat, și a câștigat popularitate începând cu anii 1980, când compania de utilități Denver Water a inventat termenul în mijlocul unei perioade de secetă. Este deosebit de popular în climatele aride din vestul Statelor Unite, unde apa este o resursă rară, dar poate fi utilizat în orice climat pentru a reduce consumul de apă. Tot mai des, administrațiile locale încurajează utilizarea xeriscaping-ului sau, în unele cazuri, interzic asociațiilor de proprietari să le ceară membrilor să întrețină peluze care necesită multă apă.
Xeriscaping sau zeroscaping?
Xeriscaping-ul și zeroscaping-ul sunt lucruri diferite. Ambele se concentrează pe utilizarea minimă a irigațiilor în amenajarea peisagistică, dar zeroscaping-ul pune accent în mod specific pe utilizarea plantelor native.
Beneficiile xeriscaping-ului
Principalul beneficiu al xeriscaping-ului este cel mai evident: reducerea consumului de apă. Criza apei este una dintre cele mai presante crize globale, aproximativ 40% din populația lumii neavând acces la apă potabilă sigură și accesibilă. Deși apa acoperă 71% din suprafața Pământului, doar aproximativ 2,5% din aceasta este apă dulce, iar două treimi sunt blocate în ghețari și calote glaciare. Apa de suprafață și subterană rămasă este folosită atât pentru apă potabilă, cât și pentru agricultura irigată, dar este epuizată la rate nesustenabile. Problema este exacerbată de schimbările climatice: pe măsură ce temperaturile medii cresc, evaporarea crescută usucă solul mai repede, iar tiparele meteorologice perturbate aduc secete mai lungi și mai intense.
Xeriscaping-ul subliniază reducerea sau eliminarea gazonului, care este cea mai irigată cultură din Statele Unite. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA, irigarea peisagistică consumă zilnic aproximativ 34 miliarde de litri de apă dulce—aproximativ o treime din totalul consumului de apă menajeră. Se estimează că jumătate din apa folosită pentru amenajări peisagistice se pierde din cauza evaporării sau a scurgerilor. Xeriscaping-ul poate economisi fiecărui proprietar sute de litri de apă anual, făcând utilizarea apei mai sustenabilă.
Dependență redusă de substanțe chimice
Xeriscaping-ul vine și cu alte beneficii. Mai ales dacă folosești plante native care sunt mai rezistente la dăunătorii și bolile locale, poți elimina nevoia de pesticide. Utilizarea (și supra-utilizarea) îngrășămintelor chimice duce la scurgeri în bazinele hidrografice și cursurile de apă, deteriorând ecosistemele prin epuizarea nivelurilor de oxigen și provocând înfloriri algale care pot fi toxice atât pentru plante, cât și pentru animale. Producția de îngrășăminte chimice pentru gazon este, de asemenea, foarte intensivă din punct de vedere energetic, emițând cantități semnificative de metan (un gaz cu efect de seră puternic) în acest proces.
Economie de timp și bani
Americanii cheltuiesc anual 16 miliarde de dolari pe servicii de îngrijire a gazonului și grădinărit, și 6 miliarde de dolari pe materiale de grădinărit, cum ar fi îngrășăminte, erbicide, pesticide și combustibili fosili pentru mașini de tuns iarba, dispozitive de îndepărtare a buruienilor și alte echipamente. Reducerea consumului de apă scade, de asemenea, factura lunară la utilități. Multe designuri de xeriscaping implică achiziții unice de plante sau elemente non-vii pentru grădină, în loc de cheltuieli anuale repetate. Unele companii de apă oferă rambursări pentru achiziționarea de echipamente de economisire a apei, cum ar fi sistemele de irigare prin picurare sau butoaiele de colectare a apei de ploaie, sau oferă stimulente pentru înlocuirea gazonului cu amenajări peisagistice care folosesc puțină apă.
Americanii petrec în medie două ore pe zi îngrijind gazonul și grădina, conform celui mai recent studiu American Time Use Survey de la Biroul de Statistică al Muncii din SUA. Totuși, odată ce plantele native adaptate la medii cu puțină apă sunt stabilite, este necesară o întreținere minimă. Natura se poate descurca singură.
Estetică și etică
Deși un gazon verde extins are propriul său farmec, la fel are și varietatea. Gazonul este, prin definiție, o monocultură—o singură specie răspândită pe o suprafață. Întreținerea tradițională a gazonului implică eliminarea concurenților acelei singure specii. Noi îi numim pe acești concurenți „buruieni”, deși albinele și alți polenizatori îi consideră hrană. Crearea unui habitat divers pentru alte ființe vii din jurul tău îți poate stimula simțurile cu o varietate mai mare de mirosuri, culori, insecte zumzăitoare, forme de plante, perioade de înflorire, precum și interes pe tot parcursul anului.
Nicio grădină nu este complet naturală, dar una care este mai adaptată mediului său te poate face să te simți mai adaptat la mediul tău. Într-o epocă a anxietății climatice, aceasta nu este o satisfacție mică.
Idei și sfaturi pentru xeriscaping
Dacă nu intenționezi să angajezi pe cineva care să îți proiecteze și creeze noua grădină xeriscapată, iată câteva idei și sfaturi pentru a te ajuta să începi. Reține că este cel mai bine să ai un plan de design și implementare a grădinii în minte înainte de a începe să îți smulgi gazonul care consumă multă apă.
- Economiile pe termen lung vor depăși costurile pe termen scurt. Xeriscaping-ul poate implica costuri inițiale mai mari decât un gazon, dar îți poate economisi bani pe termen lung.
- Verifică la compania locală de apă pentru rambursări și alte stimulente pentru reducerea consumului de apă în exterior.
- Acoperitori de sol pot fi atractivi, ușor de întreținut și pot reține apa. Caută specii precum Carex, cimbru, Veronica, Liriope, Flox târâtor, Sedum cu creștere joasă, ienupăr târâtor sau Vinarița mirositoare.
- Pietrele și structurile mici pot adăuga diversitate, textură și interes pe tot parcursul anului oricărei grădini. Nu este necesară udarea sau abilități de grădinar.
- Plantele native au petrecut milenii adaptându-se mediului tău. Întreabă la centrul local de grădinărit sau fă cercetări despre comunitățile de plante native.
