Microplasticele sunt fragmente mici de material plastic, definite în general ca fiind mai mici decât ce poate fi văzut cu ochiul liber. Dependența noastră crescută de plastic pentru nenumărate aplicații are consecințe negative asupra mediului. De exemplu, procesul de fabricație a plasticului este asociat cu poluarea aerului, iar compușii organici volatili eliberați pe durata vieții plasticului au efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Deșeurile din plastic ocupă un spațiu semnificativ în gropile de gunoi. Cu toate acestea, microplasticele din mediul acvatic au devenit o nouă preocupare emergentă în conștiința publică.
Așa cum sugerează și numele, microplasticele sunt foarte mici, în general prea mici pentru a fi văzute, deși unii oameni de știință includ și bucăți de până la 5 mm în diametru. Ele sunt de diverse tipuri, inclusiv polietilenă (de exemplu, pungi de plastic, sticle), polistiren (de exemplu, recipiente pentru alimente), nailon sau PVC. Aceste articole din plastic sunt degradate de căldură, lumină UV, oxidare, acțiune mecanică și biodegradare de către organisme vii precum bacteriile. Aceste procese produc particule din ce în ce mai mici care, în cele din urmă, pot fi clasificate ca microplastice.
Microplastice pe plajă
Se pare că mediul plajei, cu abundența sa de lumina soarelui și temperaturile foarte ridicate la nivelul solului, este locul unde procesele de degradare operează cel mai rapid. Pe suprafața fierbinte a nisipului, gunoiul din plastic se decolorează, devine casant, apoi crapă și se descompune. Mareele înalte și vântul preiau particulele mici de plastic și, în cele din urmă, le adaugă la marile pete de gunoi în creștere găsite în oceane. Deoarece poluarea plajelor este un contributor major la poluarea cu microplastice, eforturile de curățare a plajelor se dovedesc a fi mult mai mult decât simple exerciții estetice.
Efectele microplasticelor asupra mediului
- Mulți poluanți organici persistenți (de exemplu, pesticide, PCB, DDT și dioxine) plutesc în oceane la concentrații scăzute, dar natura lor hidrofobă îi concentrează pe suprafața particulelor de plastic. Animalele marine ingerează microplasticele din greșeală și, în același timp, ingerează poluanții. Substanțele chimice se acumulează în țesuturile animalelor și apoi cresc în concentrație pe măsură ce poluanții sunt transferați mai sus în lanțul trofic.
- Pe măsură ce plasticul se degradează și devine casant, el eliberează monomeri precum BPA care pot fi apoi absorbiți de viața marină, cu consecințe relativ puțin cunoscute.
- Pe lângă sarcina chimică asociată, materialele plastice ingerate pot fi dăunătoare organismelor marine, deoarece pot duce la blocaje digestive sau leziuni interne prin abraziune. Este încă nevoie de multă cercetare pentru a evalua corect această problemă.
- Fiind atât de numeroase, microplasticele oferă suprafețe abundente pentru atașarea organismelor mici. Această creștere dramatică a oportunităților de colonizare poate avea consecințe la nivel de populație. În plus, aceste materiale plastice sunt practic plute pe care organismele pot călători mai departe decât ar face-o în mod normal, devenind astfel vectori pentru răspândirea speciilor marine invazive.
Microsfere
O sursă mai recentă de gunoi în oceane o reprezintă sferele mici de polietilenă, sau microsferele, găsite din ce în ce mai des în multe produse de consum. Aceste microplastice nu provin din descompunerea unor bucăți mai mari de plastic, ci sunt aditivi creați intenționat pentru produse cosmetice și de îngrijire personală. Ele sunt cel mai adesea folosite în produse de îngrijire a pielii și pastă de dinți și sunt spălate în canalizare, trec prin stațiile de epurare a apei și ajung în mediile de apă dulce și marine. Există o presiune crescută asupra țărilor și statelor pentru a reglementa utilizarea microsferelor, iar multe companii mari de produse de îngrijire personală s-au angajat să găsească alternative.
