Una dintre primele lucruri care mi s-a părut neobișnuit — chiar exotic — când am pus prima dată piciorul pe continentul european acum câțiva ani, ca student, a fost situația apei potabile. „Cu gaz sau fără gaz?” „Bule sau fără bule?” eram întrebat când mă așezam la masă.
Spre deosebire de acasă, unde alegerea între apă plată de la robinet și apă minerală carbogazoasă era un lux rezervat restaurantelor de lux, cea din urmă părea să fie opțiunea implicită peste tot în Europa. Așa că, fiind o persoană în general însetată căreia îi place apa rece, plată și însoțită de multe cuburi de gheață (o adevărată raritate europeană) când ia masa afară, hidratarea a necesitat ceva obișnuință. Chiar și cumpărarea apei îmbuteliate s-a dovedit a fi dificilă, deoarece sortimentele carbogazoase dominau rafturile magazinelor.
Totuși, în majoritatea orașelor, fântânile publice de apă potabilă s-au dovedit a fi un refugiu binevenit de la efervescență. Apă plictisitoare, plată de la robinet țâșnea din aceste fântâni — exact cum îmi place.
Dar nu așa le place majorității europenilor.
Și de aceea Parisul a anunțat planuri de a instala fântâni de apă care dispensează apă rece, carbogazoasă, în toate cele 20 de arondismente. Scopul? De a menține locuitorii iubitori de bule — persoane care altfel ar putea evita fântânile publice din cauza lipsei de carbonatare — sănătos hidratați în toate colțurile orașului, reducând în același timp și deșeurile din sticle de plastic.
Schimbarea tendințelor de consum al apei unde apa îmbuteliată dictează regulile
Compania publică de apă Eau de Paris a început instalarea unui număr limitat de fântâni gratuite de apă carbogazoasă — les Fontaines Pétillante — în 2010. Prima a fost amplasată în Jardin de Reuilly, un parc mare din arondismentul 12, urmată de alte șapte fântâni mai compacte în alte zone ale orașului. Inițiativa a fost inspirată de fântâni de apă potabilă similare care au fost instalate în orașele din Italia, o țară care consumă o cantitate uluitoare de apă îmbuteliată, în special apă carbogazoasă. În ceea ce privește Franța, în 2010, locul de naștere al Evian, Vittel și Volvic se clasa pe locul al optulea la consumul de apă îmbuteliată, cu locuitorul mediu consumând aproximativ 106 litri de apă pe an.
„Oamenii mi-au spus adesea că sunt gata să bea apă de la robinet dacă este carbogazoasă”, a explicat Anne le Strat, fost viceprimar al Parisului, pentru ziarul zilnic 20 Minutes la lansarea fântânii din Jardin de Reuilly (mai degrabă un chioșc, de fapt) în 2010. „Acum nu mai au nicio scuză să nu o facă.”
„Scopul nostru este să îmbunătățim imaginea apei de la robinet din Paris”, a declarat Philippe Burguiere de la Eau de Paris pentru Guardian. „Vrem să arătăm că suntem mândri de ea, că este complet sigură.”
Potrivit lui Feargus O’Sullivan de la CityLab, oficialii din Paris sunt acum pe cale să instaleze nouă fântâni suplimentare de apă carbogazoasă până la sfârșitul anului viitor, cu posibilitatea de a urma și altele. Prima dintre aceste noi fântâni este acum funcțională în cartierul hipster-chic de lângă Canal Saint-Martin din nord-estul Parisului. La fel ca fântâna inaugurală de apă carbogazoasă din Jardin de Reuilly, multe dintre noile fântâni vor fi amplasate convenabil în parcuri sau în piețe publice cu trafic intens.
Carbogazoasă este delicioasă
La o vizită recentă în oraș, O’Sullivan a dat chiar și de una dintre fântânile de apă carbogazoasă existente ale orașului pentru o probă. Deși menționează că respectiva Fontaine Pétillante din care a băut era acoperită de graffiti și nu prea atractivă la vedere, apa în sine a fost „absolut delicioasă”.
Așa cum au clarificat oficialii încă din 2010, apa care curge prin noile fântâni de apă potabilă din Paris nu provine din izvoare minerale mistice ascunse sub oraș sau dintr-un rezervor masiv plin cu Perrier. Este apă obișnuită de la robinet, aceeași care curge din robinetele din tot orașul. Totuși, pentru a adăuga efervescența pe care parizienii o doresc, fântânile au carbonatoare de CO2 încorporate în baze. Pentru carbonatare optimă, apa este menținută la o temperatură rece, proaspătă de 7 grade Celsius (44 grade Fahrenheit).
Includând un număr tot mai mare de fântâni de apă carbogazoasă, Parisul găzduiește peste 1.200 de fântâni publice, inclusiv zeci de fântâni Wallace iconice din fontă datând de la sfârșitul anilor 1800. Prin comparație, în 2012, orașul New York revendica 1.970 de fântâni de apă răspândite în cele cinci cartiere (boroughs), cu aproximativ o treime dintre ele localizate în Brooklyn. La fel ca Parisul, New York-ul a făcut un efort concertat în ultimii ani pentru a crește accesibilitatea la apă potabilă curată și gratuită, dezobișnuind în același timp locuitorii de cea îmbuteliată. O inițiativă lansată în 2015 promite adăugarea a 500 de noi fântâni și stații de reumplere a sticlelor de apă într-un interval de zece ani. Apa carbogazoasă nu pare să fie o opțiune… sau cel puțin nu încă. (Ne pare rău, expaților francezi care colonizați Brooklyn-ul.)
Înapoi peste Atlantic, schema carbogazoasă oferă cu siguranță un stimulent atractiv pentru parizienii însetați să renunțe la obiceiul apei îmbuteliate — de ce să cheltuiești bani pe produsul ambalat când poți pur și simplu să te duci într-un parc local cu o sticlă sau un recipient pentru o reumplere rapidă și ușoară?
