Dar unii oameni încep să ia problema în serios. Anthony Pak scrie un articol bun despre acest subiect pentru Canadian Architect.
Toată lumea vorbește despre emisiile de carbon, dar aproape nimeni nu vorbește despre carbonul încorporat (Embodied Carbon), în principal pentru că, pe durata de viață a unei clădiri, cantitatea de CO2 emisă prin operarea clădirii era mult mai mare decât emisiile rezultate din construirea ei. Dar, pe măsură ce clădirile devin mai eficiente, așa-numitul carbon încorporat devine mai important.
© John Ochsendorf/MIT Un alt motiv pentru care nimeni nu vorbește despre carbonul încorporat este că îl complică foarte mult prin analizele ciclului de viață, care pot fi folosite pentru a justifica utilizarea materialelor cu emisii ridicate de carbon. Acest lucru ar fi în regulă dacă am avea un ciclu de viață de care să ne facem griji, dar nu avem. Avem o problemă acum. De aceea nu-mi place termenul „carbon încorporat” și am propus „emisii inițiale de carbon” (EIC) pentru că exact asta reprezintă.
Așa cum spune Geoff Beacon (care se gândește la acest subiect de ceva timp), problema nu a primit atenția pe care o merită. Dar acest lucru se schimbă; Anthony Pak a scris recent Embodied Carbon: The Blindspot of the Buildings Industry pentru Canadian Architect, ceea ce ar trebui să primească o acoperire mai largă și să fie luat mai în serios. Pak explică:
Desigur, este incontestabil că reducerea emisiilor de carbon provenite din consumul operațional de energie este extrem de importantă și ar trebui să fie o prioritate cheie. Dar concentrarea exclusivă a industriei noastre pe eficiența energetică operațională ridică întrebarea: Dar gazele cu efect de seră emise în timpul construcției tuturor acestor clădiri noi? Dacă adăugăm cu adevărat încă un New York în peisaj în fiecare lună, de ce nu ne gândim la impactul asupra mediului asociat cu materialele folosite pentru a construi aceste clădiri?
Ei bine, de fapt, o facem – sau cel puțin, începem.
Pak continuă cu un accent puțin mai mare pe analizele ciclului de viață decât aș crede eu că ar trebui, dar înțelege esența: „Dacă proiectezi clădiri verzi cu ideea că salvezi planeta, dar nu iei în considerare carbonul încorporat, ratezi jumătate din ecuație.” Și uitând de analizele ciclului de viață, Pak înțelege importanța de a face acest lucru acum:
Importanța carbonului încorporat devine și mai evidentă atunci când luați în considerare că, potrivit IPCC, pentru a limita încălzirea globală la 1,5°C, emisiile de carbon ar trebui să atingă vârful anul viitor, în 2020, și apoi să ajungă la zero net la nivel global până în 2050. Având în vedere că carbonul încorporat va reprezenta aproape jumătate din totalul emisiilor provenite din construcțiile noi între acum și 2050, nu putem ignora carbonul încorporat dacă vrem să avem vreo șansă de a ne atinge țintele climatice.
Pak notează că carbonul încorporat este abordat, LEED oferind puncte pentru realizarea analizelor ciclului de viață și reducerea carbonului încorporat. (Living Building Challenge îl măsoară, de asemenea.) Orașe precum Vancouver îl încurajează, de asemenea, căutând reduceri de 40% până în 2030. El se plânge, de asemenea:
Deși este încurajator să vedem că industria construcțiilor începe să se concentreze pe carbonul încorporat, în ritmul actual, este probabil să dureze 10-20 de ani înainte ca acesta să devină o practică standard pentru echipele de proiectare să se concentreze pe reducerea carbonului încorporat. Din păcate, pur și simplu nu avem atât de mult timp… Pentru a fi clar, nu spun că carbonul încorporat este mai important decât carbonul operațional. Ambele sunt critice. Doar că, până în prezent, industria noastră s-a concentrat intens pe carbonul operațional și a ignorat în mare parte carbonul încorporat. Acest lucru trebuie să se schimbe, și trebuie să se schimbe rapid.
Sunt încântat că problema primește mai multă expunere. Acum, dacă vrem cu adevărat să o schimbăm și să o schimbăm rapid:
- Nu mai numiți „carbon încorporat”; nu este. Este în atmosferă, nu în clădire.
- Nu mai complicați problema cu analizele ciclului de viață. Ceea ce contează este carbonul care este eliberat în atmosferă acum.
Dar ignorând acest aspect, acest articol ar trebui distribuit pe scară largă. Pak este „fondatorul Embodied Carbon Catalyst, un grup care organizează evenimente bilunare în Vancouver, dând putere profesioniștilor din industrie să susțină problema carbonului încorporat în proiectele lor și în firmele lor” și va fi luat mai în serios decât vreun PlanetaNoastra.
