Există două specii de arbori catalpa în America de Nord, și ambele sunt native. Ele pot fi recunoscute după frunzele lor mari, în formă de inimă, cu vârf ascuțit, florile spectaculoase, albe sau galbene, și fructele lungi care seamănă cu o păstaie subțire de fasole. De asemenea, uneori scris „catawba,” arborele catalpa este unica sursă de hrană pentru larva moliei sfinx, care se transformă într-o omidă distinctivă cu marcaje galbene și negre. Luați în considerare plantarea acestui copac frumos și popular în peisajul dumneavoastră.
Exemplare naturalizate
Catalpa speciosa, numită și catalpa nordică sau arborele de trabuc, prezintă o formă a frunzei ovală, liberă, și poate crește până la aproximativ 15 metri înălțime în majoritatea locațiilor urbane — ocazional până la aproximativ 27 metri în condiții optime. Acest arbore cu frunze mari se extinde pe o lățime de aproximativ 15 metri și tolerează vremea caldă și uscată, dar frunzele se pot arde și unele pot cădea din copac în veri foarte secetoase. Frunzele speciei speciosa cresc opuse, sau în verticile, una față de alta, ceea ce înseamnă că există o pereche de frunze la fiecare nod, iar creșterea este opusă una față de alta, mai degrabă decât alternă.
Catalpa bignonioides, sau catalpa sudică, deoarece este nativă în sudul S.U.A., este oarecum mai mică, ajungând doar la aproximativ 9 până la 12 metri înălțime. Frunzele sale sunt de asemenea aranjate opus una față de alta. O expunere însorită și un sol bine drenat, umed, bogat sunt preferate pentru creșterea optimă, dar arborele va tolera o gamă variată de soluri, de la acid la calcaros.
Rezistent și adaptabil
Catalpa este un arbore rezistent, adaptabil, care are o viață moderat lungă — 60 de ani sau cam așa ceva — dar trunchiurile copacilor foarte mari conțin adesea putregai. Este de asemenea folosit ca arbore pentru refacerea terenurilor deoarece crește cu succes în acele locuri unde poluarea aerului, drenajul slab, solul compactat și/sau seceta pot deveni o problemă pentru alte specii. Produce multă umbră și crește repede.
Cel mai mare arbore catalpa viu este situat pe peluza Capitoliului statului Michigan, plantat la momentul dedicării Capitoliului în 1873. Cel mai vechi arbore catalpa viu cunoscut este un exemplar de 150 de ani în cimitirul Minster al St. Mary’s Butts din orașul Reading, Berkshire, Regatul Unit.
Copacii tineri de catalpa ies în evidență frumos prin culoarea verde, cu frunze verzi uriașe care uneori pot fi confundați cu arborii de tung și paulownia regală în sudul S.U.A. Puieții de catalpa sunt oarecum disponibili, dar s-ar putea să fie nevoie să ieșiți din regiunea dumneavoastră pentru a găsi arborele. Zonele de rezistență USDA ale catalpei sunt de la 5 la 9A, și crește de la o coastă la alta.
Considerații privind plantarea
Creșterea catalpa este rapidă la început, dar încetinește odată cu vârsta pe măsură ce coroana începe să se rotunjească și arborele își mărește lățimea. Principala caracteristică ornamentală sunt paniculele de flori albe cu marcaje galbene și purpurii care sunt produse primăvara și la începutul verii, în funcție de arborele respectiv.
Frunzele cad pe tot parcursul verii în zona de rezistență USDA 8, făcând mizerie, iar arborele arată neîngrijit cu frunze galbene la sfârșitul verii. Florile fac un fel de mizerie lipicioasă pentru o scurtă perioadă când cad pe trotuar, dar nu sunt o problemă dacă cad în arbuști sau pe plante acoperitoare de sol sau gazon. Păstăile uscate de fasole fac de asemenea mizerie și pot arăta puțin aspre lângă păstăile verzi.
Scoarța catalpa este subțire și ușor de deteriorat de impactul mecanic. Ramurile se vor lăsa pe măsură ce arborele crește și vor necesita tăieri pentru degajarea spațiului pentru vehicule sau pietoni sub coroană. Tăierea este de asemenea necesară pentru ca arborele să dezvolte o structură puternică. Ramurile sunt rezistente la rupere și foarte viguroase.
Arborele este util în zonele unde se dorește o creștere rapidă, dar există copaci mai buni, mai durabili disponibili pentru plantări pe străzi și în parcări. Copaci de șaizeci de ani în Williamsburg, Virginia, au trunchiuri cu diametrul de aproximativ 0.9 până la 1.2 metri și au aproximativ 12 metri înălțime. Catalpa poate fi invazivă și adesea scapă din cultură și invadează pădurile înconjurătoare.
Fruct în formă de păstaie
Catalpa este uneori numită arborele indian de fasole pentru producția unui fruct distinctiv care seamănă cu păstăi lungi și subțiri de fasole care pot crește până la aproximativ 60 centimetri lungime. Cojile vechi ale păstăilor persistă pe ramuri, dar vor cădea în cele din urmă. Totuși, păstaia este atractivă și adaugă interes vizual unui exemplar ornamental.
Molia sfinx
Ca majoritatea copacilor, catalpa este susceptibilă la infestări cu insecte. De fapt, este unica sursă de hrană pentru larva moliei sfinx catalpa, stadiul larvar al Ceratomia catalpae. Când eclozează prima dată, aceste larve sunt de culoare foarte deschisă, dar devin mai închise pe măsură ce îmbătrânesc. Omizile care devin galbene de obicei au o dungă neagră, închisă, pe spate, împreună cu puncte negre de-a lungul laturilor.
Cresc până la o lungime de aproximativ 5 centimetri și se hrănesc cu frunzele catalpei nordice și, mai frecvent, ale catalpei sudice. Omida complet dezvoltată are o spină sau un corn negru vizibil pe spate, la partea posterioară a insectei.
Proprietarii ar putea fi alarmați de ceea ce poate fi o infestare considerabilă, dar chiar dacă omizile defoliază complet arborele, de obicei nu cauzează consecințe adverse sănătății gazdei sale, care se reface și își face frunze în anul următor.
Momeală prețuită
În timp ce proprietarul obișnuit ar putea dori să-și protejeze catalpele de daune, în unele zone ale țării acestea sunt plantate pentru a atrage în mod deliberat larvele. Prețuite ca momeală pentru pești deoarece textura lor rezistentă face ușoară prinderea în cârlig, viermii emană de asemenea un fluid verde fluorescent strălucitor care miroase dulce pentru peștii din jur.
Odată recoltate, viermii catalpa pot fi conservați vii punându-i în făină de porumb ambalată într-un recipient ermetic și apoi congelați. Când recipientul este deschis și viermii sunt îndepărtați din făină, se dezgheață și devin activi.
O altă metodă de conservare a omizii pentru utilizare ulterioară este „murarea” lor într-un borcan pentru mâncare de bebeluși umplut cu sirop de porumb. Borcanul ar trebui depozitat imediat într-un frigider și are o durată de conservare nedefinită.
