Trebuie să ne concentrăm serios asupra carbonului încorporat al lucrurilor pe care le avem și a carbonului emis în timpul funcționării acestora.
Am citat adesea întrebarea lui Bucky Fuller: Cât cântărește casa ta? El a pus această întrebare pentru prima dată când încerca să-și comercializeze casa Dymaxion, foarte ușoară, și mai târziu i-a adresat-o lui Norman Foster. Am fost întotdeauna preocupat de cât cântăresc lucrurile; chiar înainte de a intra la facultatea de arhitectură, am încercat să merg cu bicicleta de la Toronto la Vancouver. După cum am menționat într-o postare MNN, „Nu am uitat niciodată că totul cântărește ceva și fiecare gram contează; în arhitectură, am avut întotdeauna tendința spre lucruri ușoare, portabile și minimale.”
În timp ce cercetam pentru o postare recentă, Cât cântărește mașina ta? am dat peste un articol fascinant scris în 2009 de William Braham, atunci profesor asociat de arhitectură la Universitatea din Pennsylvania, intitulat Cât cântărește gospodăria ta? El a scris:
Profesorul Braham remarcă, de asemenea, că există mult mai mult în clădirile noastre decât doar structura originală. „Arhitecții se concentrează în mod necesar asupra scării fizice a clădirilor și siturilor, dar fluxurile și efectele de mediu operează la multe alte scări și de-a lungul altor dimensiuni, de la cea biochimică la cea globală.” Aceste alte dimensiuni includ a patra – timpul.
Chris Magwood la Boots on the Ground/ Foto Lloyd Alter/CC BY 2.0
Mulți oameni au anul 2050 în minte în aceste zile, după publicarea celui mai recent raport IPCC privind clima. Atunci ar trebui să emitem zero carbon. Cu toate acestea, am participat recent la o scurtă prezentare susținută de Chris Magwood despre teza sa de masterat privind energia încorporată față de energia operațională în clădiri și mi-am dat seama că trebuie să ne preocupăm foarte mult de emisiile noastre de-a lungul timpului. (Mai multe despre acest lucru când voi primi permisiunea și mai multe informații de la Magwood.) Braham scrie: „Când facem vizibile dimensiunile spațiale și temporale ale proiectelor de design, obiectul designului de mediu se schimbă și se transformă.”
Și nu sunt doar clădirile noastre, ci toate lucrurile din ele. Greutatea gospodăriilor noastre include „mașinile, aparatele electrocasnice, mobilierul, hainele și lucrurile care umplu casele, garaje, spațiile de depozitare, chiar și birourile la care ne deplasăm. Poate că nu este la fel de palpabil ca întrebarea lui Fuller, dar o întrebare mai bună pentru designul de mediu ar fi: „Cât cântărește gospodăria ta?”
Samuel Johnson a scris: „Depinde de tine, domnule, când un om știe că va fi spânzurat peste două săptămâni, îi concentrează mintea într-un mod extraordinar.” Avem propriile noastre termene limită pentru reducerea emisiilor de carbon. Ar trebui să ne concentrăm mințile.
