Vulpea argintie se remarcă printr-o blană neagră bogată, adesea cu fire de păr cu vârfuri argintii împrăștiate pentru un aspect înghețat, argintiu. Comerțul cu blănuri a prețuit întotdeauna blana vulpilor argintii, dar nu era o specie distinctă pe care o vânau primii trapperi; ei vizau aproximativ 10% din specia vulpilor roșii.
Aproximativ o zecime din vulpile roșii sălbatice sunt melanice, condiția genetică în care pigmentul de culoare închisă, melanina, se dezvoltă în piele. Este practic opusul albinismului. Așadar, în loc de blana roșcată atât de familiară la vulpile roșii, vulpile argintii au blană care variază de la complet neagră la închisă, cu multe fire de păr cu vârfuri argintii împrăștiate.
Vulpile argintii sălbatice sunt doar o parte din amestecul de vulpi roșii și pot fi găsite amestecate ca membri ai familiei cu vulpile roșii cu blană roșie. Cu toate acestea, comerțul cu blănuri a continuat să se concentreze pe vulpile argintii, iar multe ferme de creștere au apărut în întreaga lume în ultimii 150 de ani.
Deși istoria vulpilor argintii în multe culturi se învârte în jurul valorii blănurilor animalelor, vulpile argintii joacă un rol important în istoria culturală a unor triburi native americane din nordul Californiei, unde vulpea argintie este unul dintre zeii creatori.
