Când producția din California scade iarna, ne îndreptăm spre Chile și Mexic pentru a ne satisface pofta de avocado – dar aceasta vine cu un preț mare pentru cultivatorii din Chile, afectați de secetă.
Avocado a devenit un aliment de bază în supermarketurile din America de Nord. Îl puteți găsi peste tot, indiferent cât de mic este orașul sau cât de rece este sezonul. Sunt importați în cantități mari din California, Mexic și Chile pentru a satisface obsesia noastră relativ nouă pentru acest fruct moale, dens și bogat în grăsimi, iar nimeni nu se poate sătura de ele, nici veganii, nici adepții dietei Paleo.
Acest lucru este atât bun, cât și rău.
Pe de o parte, este un semn că oamenii din SUA și Canada devin mai confortabili cu consumul de grăsimi sănătoase – cele bune care necesită puțină sau deloc prelucrare. Este mult mai bine să obții grăsimi hrănitoare și nutritive (de care corpul nostru are nevoie) din avocado proaspăt decât din uleiuri vegetale modificate genetic și procesate excesiv. Alături de porția generoasă de grăsimi a avocado (22,5 grame în medie pe un fruct de dimensiuni medii) vine o întreagă gamă de vitamine și minerale, făcându-l o alegere bogată în nutrienți și conferindu-i reputația de „super aliment” care l-a făcut atât de popular în ultimii ani.
Pe de altă parte, apar probleme atunci când orice aliment exotic devine disproporționat de popular într-un loc îndepărtat, departe de originile și habitatul său nativ. Când sezonul de creștere din California se termină toamna, cumpărătorii nord-americani se îndreaptă spre Mexic și Chile pentru a-și satisface pofta de avocado. Când ai o piață la fel de mare ca SUA și Canada la un loc, dispusă să cumpere toți avocado pe care îi poate obține, acest lucru poate avea un impact serios asupra țărilor producătoare.
Potrivit unui articol din Civil Eats intitulat „Aurul Verde: Avocado tăi secătuiesc apa potabilă a unei comunități?”, zece la sută din avocado consumați în SUA provin din Chile, unde fructul este cunoscut sub numele de „aur verde” pentru banii pe care îi aduce în străinătate. Drept urmare, producția de avocado Hass a crescut drastic, de la 3642 hectare plantate cu avocado în 1993 la 28610 hectare în 2014.
Problema cu o astfel de creștere este că o mare parte din aceasta are loc pe versanții anterior sterili ai văii centrale semi-aride a Chilelui, unde precipitațiile sunt minime, și totuși fiecare hectar de avocado necesită 3785412 litri de apă pe an – la fel ca un hectar de lămâi sau portocale. Chile nu are suficientă apă pentru toată lumea, motiv pentru care râurile sunt secate și apele subterane sunt supra-pompate pentru a hrăni copacii însetați, în timp ce seceta și reducerea topirii ghețarilor (deoarece precipitațiile cad direct în Pacific, mai degrabă decât să reînnoiască ghețarii) inhibă reînnoirea anuală a resurselor de apă.
Unii ar da vina pe lipsa unor politici eficiente de gestionare a apei din partea guvernului chilian – ceea ce este, cu siguranță, într-o mare măsură adevărat – dar există implicații morale incontestabile pentru noi, consumatorii internaționali, care am transformat ceva atât de exotic precum avocado într-un aliment de bază în dieta noastră nordică pe tot parcursul anului. Este într-adevăr potrivit pentru noi să continuăm să consumăm avocado în această măsură dacă aceasta înseamnă că un mic fermier de undeva din Chile suferă din cauza lipsei de apă potabilă?
Civil Eats sugerează că o soluție bună ar fi să cumpărați avocado de la mici fermieri, dar acest lucru este foarte greu de făcut, deoarece „90-95% din avocado chilian vândut în SUA provin de la producători mari”.
Indiferent de abordarea pe care o alegeți, acesta este încă un indicator al cât de important este să mâncați cât mai mult local și sezonier posibil. Este mai bine pentru oameni și pentru planetă.
