De-a lungul istoriei, ecologiștii au avut un impact major nu numai asupra spațiilor naturale, ci și asupra vieții individuale. Ecologiștii au fost fondatori ai terenurilor publice, creierii din spatele agriculturii regenerative, autori ai unor lucrări fundamentale și voci ale oamenilor, vieții sălbatice și copacilor seculari.
Iată o listă de 17 oameni de știință, conservatori, ecologiști și alți lideri influenți care au fost esențiali pentru mișcarea ecologistă în continuă creștere.
Edward Abbey, scriitor și activist radical
Edward Abbey (1927–1989) a fost unul dintre cei mai dedicați – și poate cei mai extravaganți – ecologiști ai Americii. Născut în Pennsylvania, este cel mai cunoscut pentru apărarea sa pasionată a deșerturilor din sud-vest. După ce a lucrat pentru Serviciul Parcurilor Naționale în ceea ce este acum Parcul Național Arches, Utah, Abbey a scris „Desert Solitaire”, una dintre cele mai importante lucrări ale mișcării de mediu. Cartea sa ulterioară, „The Monkey Wrench Gang”, a devenit cunoscută ca inspirație pentru grupul ecologist radical Earth First!, acuzat de unii de eco-sabotaj.
Abbey a scris multe citate minunate și inspiraționale, unul dintre ele fiind: „Fie ca potecile voastre să fie sinuoase, întortocheate, singuratice, periculoase, ducând la cele mai uimitoare priveliști.”
David Brower, activist de mediu
David Brower (1912–2000) a fost asociat cu conservarea sălbăticiei încă de când a început să escaladeze munții în tinerețe. A devenit primul director executiv al Sierra Club în 1952, iar în următorii 17 ani, numărul membrilor clubului a crescut de la 2.000 la 77.000. Sierra Club a obținut multe victorii de mediu sub conducerea sa. Stilul său conflictual, totuși, s-a ciocnit cu alți membri ai consiliului și a condus în cele din urmă la demisia sa. Cu toate acestea, a continuat să înființeze alte grupuri de mediu precum Friends of the Earth, Earth Island Institute și League of Conservation Voters.
Rachel Carson, oameni de știință și autoare
Rachel Carson (1907–1964) este considerată de mulți ca fiind fondatoarea mișcării de mediu moderne. Născută într-o zonă rurală din Pennsylvania, a studiat biologia la Universitatea Johns Hopkins și la Laboratorul de Biologie Marină Woods Hole. După ce a lucrat pentru Serviciul american pentru pești și animale sălbatice, Carson a publicat „The Sea Around Us” și alte cărți.
Cea mai faimoasă lucrare a sa, totuși, a fost „Primavara tăcută” din 1962, în care a descris impactul devastator al pesticidelor asupra mediului. Ea le-a numit pe bună dreptate „biocide” sau ucigași ai vieții. A fost o carte științifică fundamentală scrisă pentru cititorii de rând, care a abordat subiecte complexe precum bioacumularea și biomagnificarea într-un mod care le-a permis cetățenilor obișnuiți să le înțeleagă și să fie alarmați de ele. Deși atacată de companiile chimice și de alții, observațiile lui Carson s-au dovedit corecte, iar pesticide precum DDT au fost în cele din urmă interzise.
Moștenirea „Primăverii Tăcute” continuă la peste 60 de ani de la publicare
George Washington Carver, oameni de știință
Sclav la naștere, George Washington Carver (1864-1943) a devenit unul dintre cei mai proeminenți oameni de știință ai secolului al XX-lea, fără a menționa un pictor desăvârșit. A fost educator la Institutul Tuskegee și un inventator prolific cunoscut pentru fabricarea de coloranți, materiale plastice, combustibil și multe altele din modesta arahide. A creat o listă de 300 de utilizări pentru arahide și multe altele pentru soia, nuci pecan și cartofi dulci, pentru a spori profiturile financiare ale fermierilor din Sud.
George Washington Carver a fost, de asemenea, un susținător al rotației culturilor, iar plantarea de culturi diverse, așa cum a fost anunțat de Carver, a permis fermierilor să aducă substanțe nutritive înapoi în sol în timpul sezonului de repaus al bumbacului. În mare parte datorită lui, arahidele au devenit o cultură de 200 de milioane de dolari pe an până la sfârșitul anilor ’30. Mai târziu în viață, Carver a fost numit purtător de cuvânt pentru Comisia Statelor Unite pentru Cooperarea Interrasială și șef al Diviziei de Micologie vegetală și Studiu al Bolilor pentru Departamentul Agriculturii al SUA.
10 lucruri de știut despre George Washington Carver
Julia Hill, activistă de mediu
După un accident de mașină aproape fatal în 1996, Julia „Butterfly” Hill (născută în 1974) și-a dedicat viața cauzelor de mediu. Timp de doi ani, Hill a locuit în ramurile unui arbore de sequoia antic (pe care l-a numit Luna) din nordul Californiei pentru a-l salva de la tăiere.
În cele din urmă, a părăsit arborele de 61 de metri înălțime după ce a încheiat un acord cu Pacific Lumber Company. Luna urma să fie conservată, la fel și toți ceilalți copaci dintr-o zonă tampon de 61 de metri. În schimb, cei 50.000 de dolari strânși de susținătorii lui Hill au fost donați Pacific Lumber Company, care i-a donat Universității de Stat Humboldt pentru cercetarea silviculturii durabile. Actiunea ei a devenit un eveniment internațional.
Hill a rămas implicată în cauze de mediu și sociale timp de 15 ani după ce a locuit în Luna, apoi a ales să se retragă din atenția publicului. Site-ul ei web menționează: „Acest mesaj este pentru a vă anunța că nu mai sunt disponibilă pentru nimic legat de faptul că sunt „Julia Butterfly Hill”. Acea parte din cine sunt este completă în mine.”
Winona LaDuke, activistă pentru drepturile teritoriilor nativilor americani
Winona LaDuke (născută în 1959) este un membru al tribului Ojibwe, educată la Harvard, care și-a dedicat viața problemelor schimbărilor climatice, drepturilor teritoriilor nativilor americani și justiției de mediu. A ajutat la înființarea Rețelei Femeilor Indigene și a Honor the Earth, care a jucat un rol important în protestele de la Dakota Access Pipeline din 2016. A fondat singură Proiectul de Recuperare a Teritoriului White Earth, care urmărește să cumpere înapoi terenuri indigene de la non-nativi, să creeze locuri de muncă pentru popoarele Primelor Națiuni și să cultive orez sălbatic, o mâncare tradițională Ojibwe.
LaDuke a candidat de două ori pentru vicepreședinție cu Ralph Nader pe biletul Partidului Verde – în 1996 și 2000. Astăzi, ea operează o fermă de cânepă industrială de 16 hectare în rezervația indiană White Earth din Minnesota, unde locuiește.
Aldo Leopold, ecolog și autor
Aldo Leopold (1887–1948) este considerat de unii ca fiind nașul conservării sălbăticiei și al ecologiștilor moderni. A mers la Universitatea Yale și a lucrat pentru Serviciul Forestier al SUA. Deși a fost inițial rugat să omoare urși, cougari și alți prădători pe terenurile federale din cauza cererilor fermierilor locali protestatari, mai târziu a adoptat o abordare mai holistică a managementului sălbăticiei.
Cartea sa cea mai cunoscută, „Un almanah al comitatului Sand”, rămâne una dintre cele mai elocvente pledoarii pentru conservarea sălbăticiei vreodată compuse. În ea, Leopold a scris această citare acum celebră: „Un lucru este corect atunci când tinde să păstreze integritatea, stabilitatea și frumusețea comunității biotice. Este greșit atunci când tinde altfel.”
Wangari Maathai, activistă politică și ecologistă
Wangari Maathai (1940–2011) a fost o activistă politică și de mediu din Kenya. După ce a studiat biologia în SUA, s-a întors în țara sa natală pentru a începe o carieră în activism social și de mediu.
Maathai a fondat Mișcarea Centurii Verzi, care, până la începutul secolului al XXI-lea, plantase deja aproximativ 30 de milioane de copaci, oferise locuri de muncă și asigurase lemne de foc pentru comunitățile rurale. Aceasta a fost o abordare eficientă, deoarece a vizat grupurile conduse de femei pentru a-și conserva mediul și a-și îmbunătăți calitatea vieții. Aceste femei au plantat copaci pe ferme și în curțile școlilor și bisericilor lor.
Maathai a fost aleasă în parlament cu 98% din voturi și numită ministru adjunct în Ministerul Mediului și Resurselor Naturale. În 2004, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace, continuând să lupte pentru femei, pentru cei opresați politic și pentru planetă. A murit în 2011 din cauza complicațiilor legate de cancer ovarian.
Jamie Margolin, activistă pentru justiție climatică
Jamie Margolin a devenit cunoscută la începutul adolescenței, când ea și alți activiști de mediu au cofondat Zero Hour, o organizație și o mișcare de acțiune climatică pentru tineri. Margolin, o columbiano-americancă, a fost determinată să acționeze împotriva crizei climatice după ce a experimentat efectele incendiilor de pădure în statul ei natal, Washington. În 2018, ea și alți 12 tineri au dat în judecată statul pentru aceste incendii – și, deși nu au câștigat, organizația Zero Hour a atras atenția națională, conducând zeci de marșuri climatice pentru tineri, dintre care Margolin a fost în prim plan.
Margolin a depus mărturie în fața Congresului alături de activista suedeză Greta Thunberg și a scris o carte, „Youth to Power: Your Voice and How to Use It”, despre a fi un tânăr activist. De asemenea, a vorbit deschis despre a fi membră a comunității LGBTQ+.
Chico Mendes, conservator și activist
Chico Mendes (1944–1988) este cel mai cunoscut pentru eforturile sale de a salva pădurile tropicale din țara sa natală, Brazilia, de la activitățile de exploatare forestieră și creșterea animalelor. Mendes provenea dintr-o familie de culegători de cauciuc care își completau veniturile prin colectarea durabilă de nuci și alte produse din pădurea tropicală. Alarmați de devastarea Amazonului, a ajutat la stimularea sprijinului internațional pentru conservarea sa. Activismul său a atras furia puternicelor interese din domeniul creșterii animalelor și exploatării forestiere, iar a fost asasinat de crescătorii de vite la vârsta de 44 de ani.
Cuvintele sale, însă, nu vor fi niciodată uitate. El a spus: „La început, m-am gândit că lupt pentru a salva copacii de cauciuc, apoi m-am gândit că lupt pentru a salva pădurea tropicală amazoniană. Acum realizez că lupt pentru umanitate.”
John Muir, naturalist și scriitor
John Muir (1838–1914) s-a născut în Scoția și a emigrat în Wisconsin când era tânăr. Pasiunea lui de-o viață pentru drumeții a început când a parcurs 1600 de kilometri de la Indianapolis la Golful Mexic în 1867. A renunțat la studiile de medicină pentru a se dedica studiului botanicii. Când un accident i-a afectat temporar vederea, și-a jurat să se dedice studierii splendorii lumii naturale odată ce și-a recăpătat vederea.
Muir și-a petrecut o mare parte din viața sa adultă rătăcind în – și luptând pentru a conserva – sălbăticia Vestului, în special California. Eforturile sale neobosite au dus la crearea Parcului Național Yosemite, Parcului Național Sequoia și a milioane de alte zone de conservare. Muir a fost o influență puternică asupra multor lideri ai vremii sale, inclusiv Theodore Roosevelt. În 1892, el și alții au fondat Sierra Club, o organizație de conservare destinată să „facă munții fericiți”.
Gaylord Nelson, politician și ecologist
După întoarcerea din cel de-al Doilea Război Mondial, Gaylord Nelson (1916–2005) a devenit activist de mediu și politician. În calitate de guvernator al Wisconsinului, a creat un Program de Achiziție de Agrement în Aer Liber care a salvat aproximativ 400.000 de hectare de terenuri de parc. A fost instrumental în dezvoltarea unui sistem național de trasee (inclusiv Traseul Appalachian) și a ajutat la adoptarea Legii Sălbăticiei, Legii Aerului Curat, Legii Apelor Curate și a altor legi de mediu de referință. Este probabil cel mai cunoscut ca fiind fondatorul Zilei Pământului, care a fost considerat ca dând startul „Deceniului de Mediu” din anii 1970, când au fost adoptate multe legi de conservare importante.
creat un Program de Achiziție de Agrement în Aer Liberfondatorul Zilei Pământului
Gifford Pinchot, silvicultor și conservator
Gifford Pinchot (1865–1946) a fost fiul unui baron al lemnului care a regretat mai târziu pagubele pe care le-a făcut pădurilor Americii.
La insistența tatălui său, Pinchot a studiat silvicultura la Universitatea Yale și a fost ulterior numit de președintele Grover Cleveland pentru a elabora un plan de gestionare a pădurilor de vest ale Americii. Cariera sa în conservare a continuat atunci când Theodore Roosevelt l-a rugat să conducă Serviciul Forestier al SUA, dar timpul său în funcție nu a fost lipsit de opoziție.
Pinchot s-a luptat public cu John Muir cu privire la distrugerea unor zone sălbatice precum Hetch Hetchy din California, fiind totodată condamnat de companiile forestiere pentru închiderea unor terenuri exploatării lor.
Theodore Roosevelt, politician și conservator
Deși a fost un cunoscut vânător de animale mari, Theodore Roosevelt (1858–1919) a fost unul dintre cei mai activi susținători ai conservării sălbăticiei din istorie. În calitate de guvernator al New Yorkului, a interzis utilizarea penelor ca podoabă pentru îmbrăcăminte pentru a preveni uciderea păsărilor. În timpul președinției (1901–1909), a rezervat sute de milioane de hectare de zone sălbatice, a urmărit activ conservarea solului și a apei și a creat peste 200 de păduri naționale, monumente naționale, parcuri naționale, sanctuare pentru păsări și rezervații de animale sălbatice. Îi plăcea să țină animale în apropiere și a avut o menajerie de fel la Casa Albă în timpul președinției sale.
Hilda Lucia Solis, politiciană americană
O altă femeie politiciană americană, Hilda Lucia Solis (născută în 1957), a susținut cauzele de mediu în cadrul Comisiei pentru Energie și Comerț, Comisiei pentru Resurse Naturale și Comisiei Speciale pentru Independența Energetică și Încălzirea Globală, în calitate de membră a Congresului. În 2009, sub administrația Barack Obama, a devenit prima femeie latină care a ocupat un post în Senatul SUA. În prezent ocupă funcția de supraveghetor al județului Los Angeles, reprezentând locuitorii din primul district.
Motivată de o copilărie petrecută mirosind deșeurile din apropiere de rampa de gunoi Puente Hills din Los Angeles, Hilda Lucia Solis a lucrat pentru a adopta o lege pentru a proteja comunitățile cu venituri mici și minoritățile de noi rampe de gunoi. A fost vetoată, dar proiectul său ulterior de justiție de mediu, care solicită „tratarea echitabilă a persoanelor de toate rasele, culturile și veniturile în ceea ce privește elaborarea, adoptarea, implementarea și aplicarea legilor de mediu”, a fost adoptat și este astăzi considerat un reper.
Henry David Thoreau, autor și activist
Henry David Thoreau (1817–1862) a fost unul dintre primii filosofi-scriitori-activiști ai SUA, și este încă unul dintre cei mai influenți – deși faima sa a apărut doar postum, când a fost publicată o biografie la 30 de ani de la moartea sa. În 1845, Thoreau, dezamăgit de cea mai mare parte a vieții contemporane, a pornit să trăiască singur într-o casă mică pe care a construit-o lângă malul lacului Walden din Massachusetts. Cei doi ani pe care i-a petrecut trăind o viață de simplitate totală au fost inspirația pentru „Walden; sau, Viața în pădure”, o meditație asupra vieții și naturii, considerată o lectură obligatorie pentru toți ecologiștii.
Thoreau a scris, de asemenea, o lucrare politică influentă numită „Rezistența la guvernul civil”, care a subliniat falimentul moral al guvernelor autoritare.
Penny Whetton, climatologă
Penny Whetton (1958-2019) a fost o climatologă australiană care a atras atenția asupra crizei climatice încă din 1990. În acel an, a fost recrutată pentru a fi climatologă pentru Organizația de Cercetare Științifică și Industrială a Commonwealth-ului. A devenit curând cercetător principal al organizației, co-autorând mai multe rapoarte de evaluare pentru Grupul interguvernamental pentru schimbări climatice al Națiunilor Unite, unul dintre ele câștigând Premiul Nobel pentru Pace în 2017.
Whetton a fost o femeie transgender și o susținătoare ferventă a comunității LGBTQ+. A fost căsătorită cu senatoarea Janet Rice și și-a concentrat cea mai mare parte a cercetărilor pe țara sa natală, Australia.
