Vermont, statul din Noua Anglie care a fost cândva o țară independentă, tinde să facă lucrurile puțin diferit. Panourile publicitare de pe marginea drumului sunt interzise (lucru nu neapărat rău!), localnicii venerează monștrii lacului, iar înghețata în cornet nu există – au creemees.
Acum, în capitala statului Vermont, Montpelier, un oraș fără McDonald’s, tradiția mândră și de lungă durată a independenței și individualității s-a extins și la infrastructura rutieră. Vedeți voi, orașul – o capitală atât de pitorească încât face ca Pierre, South Dakota, să pară o metropolă înfloritoare – nu își repară drumurile asfaltate pline de gropi. Le dezgroapă complet cu ajutorul unor reciclatoare de drumuri, vehicule de construcții specializate care macină asfaltul existent și netezesc suprafața drumului. Apoi, pământul și pietrișul rezultat sunt consolidate cu geotextil, un tip de țesătură durabilă și permeabilă folosită pentru a spori stabilitatea solului, a preveni eroziunea și a ajuta la drenaj.
Da, Montpelier se întoarce la drumurile de pământ.
În timp ce Wired relatează că Montpelier este în „avangarda unei tendințe în creștere în lucrările publice”, această așa-zisă „retragere strategică” nu este neapărat rezultatul tendinței Vermontului de a merge pe ritmul propriu (deși asta are legătură cu ea).
Pur și simplu, dezgroparea este mai puțin costisitoare decât reasfaltarea, deoarece asfaltul pe bază de petrol nu este ieftin. Confruntați cu bugete anuale din ce în ce mai reduse pentru repararea drumurilor, orașele rurale precum Montpelier constată că regresia economisește o sumă semnificativă de bani – bani care ar putea fi mai bine utilizați pentru nevoi de infrastructură mai mari și mai urgente. Un exemplu: prin dezgroparea în loc de reasfaltarea drumului Bliss Road, un drum notoriu plin de gropi chiar în afara orașului, Montpelier a economisit 120.000 de dolari. Cu o populație puțin peste 7.000 de locuitori, bugetul anual al orașului pentru repararea drumurilor este de doar 1,3 milioane de dolari.
Dacă Montpelier se va umple de fonduri dedicate pentru proiecte de reparare a drumurilor în viitorul apropiat, muncitorii pot oricând să se întoarcă și să reasfalteze. Dar cine știe – poate că acest lucru nu se va întâmpla niciodată, având în vedere că mulți Vermonteri sunt de fapt destul de îndrăgostiți de drumurile de pământ.
„Ne plac drumurile noastre de pământ, într-un fel ciudat. Fiecare are o poveste despre drumurile noroioase”, spune Amy Mattinat, proprietara atelierului de reparații auto Auto Craftsman din Montpelier, pentru Wired. Ea remarcă faptul că drumurile de pământ și pietriș bine întreținute (accent pe bine întreținute) sunt „probabil mai bune” pentru mașini decât un drum asfaltat prost întreținut plin de gropi.
În timp ce un drum de țară neglijat, fără asfalt, poate cu siguranță provoca haos asupra sănătății generale a unei mașini, drumurile neasfaltate care sunt îngrijite în mod regulat pot fi într-adevăr mai sigure. Scurgerea de sedimente poluate și praful – și mașinile urâte, acoperite de praf, care ies din praf – sunt, fără îndoială, probleme majore. Dar, așa cum subliniază Wired, tratarea drumurilor neasfaltate cu un amestec de clorură de calciu, uleiuri vegetale, grăsimi animale și petrol organic ajută semnificativ.
Având în vedere că mulți, dar cu siguranță nu toți, Vermonteri sunt de acord cu eliberarea anumitor drumuri de lanțurile lor de asfalt, nu este de mirare că pot reacționa puternic atunci când drumurile de pământ singuratice sunt selectate pentru o modernizare.
Înapoi în 2008, New York Times a relatat că o „revoltă cetățenească” a apărut în orașul Brookfield, chiar la sud de Montpelier, când oficialii au anunțat planuri de a asfalta o porțiune de jumătate de kilometru de drum de pământ. Mortificați de perspectiva ca drumul în cauză să fie profanat cu asfalt, locuitorii orașului s-au unit și s-au împotrivit. Drumul nu a fost niciodată asfaltat. La acea vreme, Vermont se lăuda cu 9656 km de drum asfaltat – și 12875 km de drumuri neasfaltate.
Deci, de ce ar protesta locuitorii unui mic oraș din Vermont împotriva a ceea ce mulți ar considera progres? De ce nu ar fi încântați că un drum vechi de pietriș și pământ este supus unei transformări cu asfalt?
Se pare că tendința de ură față de asfalt are mult de-a face cu modul în care Vermonteri apără încetinirea într-o lume din ce în ce mai grabita. În plus, există ceva de necontestat fermecător la un drum de țară neasfaltat. Și Vermont are farmec din plin.
Scrie Times:
În timp ce Vermonteri pot considera în mod colectiv drumurile de pământ și pietriș mai importante decât locuitorii altor state, locul de naștere al lui Ben & Jerry’s și al urșilor de pluș comandați prin poștă nu este cu siguranță singur când vine vorba de remedierea drumurilor pline de gropi prin dezgroparea lor. Referindu-se la un raport recent publicat de Programul Național de Cercetare a Drumurilor Cooperative (NCHRP), Wired notează că 27 de state diferite au dezgropat drumuri asfaltate, o mare parte din această activitate având loc în ultimii cinci ani.
