În iulie 1938, la aproximativ 11 ani după începerea lucrărilor la Muntele Rushmore, artistul și sculptorul Gutzon Borglum și-a mutat atenția către un detaliu crucial al monumentului pe care nici el, nici publicul american nu l-ar fi văzut vreodată finalizat.
Într-un canion ascuns în spatele capetelor masive ale lui George Washington, Abraham Lincoln, Thomas Jefferson și Theodore Roosevelt, Borglum a instruit muncitorii să înceapă să sculpteze o boltă în pereții solizi de granit. Măsurând 5,5 metri în înălțime, această deschidere urma să servească drept intrare în „Sala Înregistrărilor” a lui Borglum, un depozit menit nu doar să povestească istoria monumentului, ci și să servească drept o capsulă a timpului eternă pentru o parte din istoria americană.
„În această cameră ar trebui colectate și păstrate înregistrările a ceea ce poporul nostru a aspirat și a ceea ce a realizat”, a scris Borglum, „iar pe pereții acestei camere ar trebui să fie sculptate înregistrările literale ale concepției republicii noastre, crearea ei de succes, înregistrarea mișcării sale spre vest până la Pacific, președinții săi, cum a fost construit memorialul și, sincer, de ce.”
Așa cum v-ați aștepta, planurile lui Borglum pentru Sala Înregistrărilor erau extrem de ambițioase. Vizitatorii ar fi urcat pe o scară de granit de 244 de metri de la baza monumentului până la gura ascunsă a canionului din spatele capului lui Lincoln. După ce ar fi trecut prin intrare, ar fi ajuns la o secțiune ridicată, flancată de uși din sticlă turnată și având un vultur de bronz cu o anvergură a aripilor de 11,6 metri. Potrivit Serviciului Parcurilor Naționale, cuvintele înscrise deasupra vulturului trebuiau să fie „Marșul înainte al Americii” și „Sala Înregistrărilor”.
Camera în sine, având vitrine din bronz și sticlă ce conțin documente istorice, precum și busturi ale altor americani notabili, urma să măsoare 24,4 pe 30,5 metri.
Potrivit istoricului Amy Bracewell, echipa lui Borglum a petrecut aproape un an lucrând la boltă – săpând un tunel inițial de aproape 21,3 metri adâncime. Din păcate, sculptorul a neglijat, se pare, să informeze Congresul despre planurile sale pentru camera masivă. Preocupați de creșterea costurilor, aceștia i-au cerut imediat să înceteze eforturile la Sala Înregistrărilor și să se concentreze din nou pe finalizarea chipurilor prezidențiale.
După ce Borgman a încetat din viață în martie 1941, lucrările la Muntele Rushmore s-au redus, iar Sala Înregistrărilor neterminată a devenit un fel de secret ascuns. Deși marele său plan pentru spațiu nu a fost niciodată realizat, familia sa a reușit să îndeplinească cel puțin o parte din vis. În 1998, oficialii monumentului s-au alăturat celor patru generații ale familiei sculptorului pentru a îngropa o înregistrare a Americii în pereții de granit ai bolții. Sub o piatră de acoperire de 544 kg, au așezat 16 panouri de porțelan într-o cutie de lemn de tec, imprimate cu documente istorice, imagini și informații despre crearea monumentului.
Pe piatra de acoperire este inscripționat un citat din dedicația lui Borgman din 1930 a capului lui Washington pe Rushmore.
„… să așezăm acolo, sculptate sus, cât mai aproape de cer putem, cuvintele liderilor noștri, chipurile lor, pentru a arăta posterității ce fel de oameni au fost. Apoi să înălțăm o rugăciune ca aceste înregistrări să dăinuie până când vântul și ploaia singure le vor șterge.”
Așa cum v-ați aștepta, Sala Înregistrărilor nu este accesibilă publicului astăzi. Intrarea este situată lângă stâncile abrupte ale monumentului (și acea scară de granit de 244 de metri nu a fost niciodată construită), așa că siguranța este probabil cel mai mare motiv pentru care privirile asupra existenței acestei camere ascunse continuă să scape vizitatorilor.
