Parcurile naționale sunt cunoscute ca „cea mai bună idee a Americii”, un titlu înalt, folosit cu seriozitate. Ele protejează peisaje naturale iconice în Statele Unite, salvându-le pentru generațiile viitoare, permițând în același timp generațiilor actuale să se bucure de ele. Au inspirat conservarea terenurilor la nivel mondial timp de 100 de ani și ar putea fi chiar mai importante în următorii 100.
Cu toate acestea, în ciuda valorii clare a parcurilor naționale — și a altor tipuri de terenuri protejate public, de la monumente naționale la parcuri de stat — ele nu pot conserva atât de multă natură pe cât este necesar. Proprietatea publică este o forță puternică în conservare, dar adesea nu este suficientă având în vedere amploarea amenințărilor precum defrișările, extinderea urbană și schimbările climatice, plus necesitatea unor coridoare pentru a reconecta zonele sălbatice din ce în ce mai fragmentate.
Și aici intervin terenurile private. Cu instrumente legale cunoscute sub denumirea de servituți de conservare, un proprietar de teren poate adăuga protecții specifice, personalizate, terenului său, în timp ce continuă să-l utilizeze, și se poate asigura că acestea durează și după propria sa viață. Un grup extern — cum ar fi un trust funciar privat sau o agenție publică — este de acord să aplice aceste măsuri de siguranță pentru totdeauna, iar toți viitorii proprietari ai terenului trebuie să le respecte. (În unele cazuri, proprietarii vând sau donează terenul direct unui trust funciar.)
Aceste tactici nu sunt noi, dar au câștigat teren în SUA începând cu anii 1980. Și, așa cum arată un nou raport, ele sunt acum o parte cheie a portofoliului de conservare al țării, ajutând la umplerea lacunelor dintre parcurile și rezervațiile mai cunoscute.
Peste 22,6 milioane de hectare de teren privat au fost conservate voluntar în întreaga țară, conform ultimului Recensământ Național al Trusturilor Funciare, care este publicat la fiecare cinci ani de Alianța Trusturilor Funciare din Washington, D.C. Ca și context, aceasta este o suprafață dublă față de cea a tuturor terenurilor din parcurile naționale din cele 48 de state continentale.
Terenul este răspunsul
„Trusturile funciare sunt în măsură să abordeze multe dintre problemele societății”, afirmă Andrew Bowman, președintele Alianței Trusturilor Funciare, într-un comunicat despre recensământ. „Cum oprim o criză națională de sănătate și oferim oportunități oamenilor de a face exerciții fizice și de a se recrea? Terenul este răspunsul. Cum asigurăm alimente locale, sănătoase și durabile? Terenul este răspunsul. Și terenul are chiar un rol de jucat în atenuarea schimbărilor climatice.”
Datorită flexibilității conservării terenurilor private, cele 22,6 milioane de hectare joacă o gamă mai largă de roluri decât ne-am aștepta de obicei de la parcurile de stat sau naționale. Proprietarul unei mici păduri poate interzice orice construcție sau acces public, de exemplu, în timp ce altul poate permite vânătoarea și pescuitul, sau o poate transforma chiar într-un parc comunitar cu trasee de drumeție. O familie care deține o fermă, între timp, ar putea decide să protejeze anumite părți ale proprietății lor — cum ar fi o zonă tampon de-a lungul unui râu sau o pajiște înflorită — rezervându-și în același timp dreptul de a construi structuri sau de a defrișa pășuni în altă parte.
Indiferent de accesul public, terenurile private protejate tind să îmbogățească comunitățile locale. Chiar și spațiile naturale relativ mici oferă oamenilor din apropiere servicii ecosistemice, de exemplu, cum ar fi absorbția apei de inundații, protecția împotriva eroziunii, eliminarea poluanților atmosferici și reumplerea acviferelor. În plus, așa cum subliniază vicepreședinta Alianței Trusturilor Funciare, Wendy Jackson, multe sunt, de asemenea, surse de hrană locală.
„Fiecare servitute este diferită deoarece fiecare proprietar de teren este diferit”, spune Jackson pentru MNN. „Unele terenuri sunt deschise publicului și au parteneriate cu comunitățile locale care permit accesul public. Dar unele dintre cele mai importante locuri pe care le conservăm sunt ferme familiale, cu scopul final de a păstra capacitatea țării noastre de a se hrăni singură, precum și păduri exploatate. Așadar, publicul s-ar putea să nu poată vizita toate aceste terenuri, dar cu siguranță beneficiază de pe urma lor.”
Element de conservare
Noul recensământ include date până la sfârșitul anului 2015 și reprezintă o creștere de peste 3,6 milioane de hectare (sau aproape 20 la sută) față de ediția anterioară din 2010. În întreaga țară, trusturile funciare de toate dimensiunile conservă acum o medie de peste 2.020 de hectare de teren privat în fiecare zi, sau peste 728.000 de hectare anual.
Și, deși nu este întotdeauna la fel de accesibil ca un parc național — adesea prin proiectare, de dragul faunei sălbatice sau pentru intimitatea persoanelor care locuiesc acolo — terenul privat protejat este totuși valoros și pentru recreerea publică. Recensământul numără aproape 15.000 de proprietăți private cu acces public, incluzând peste 566.000 de hectare deținute de trusturi funciare și alte peste 1,17 milioane de hectare sub servitute. Peste 6,2 milioane de oameni au vizitat proprietăți ale trusturilor funciare din SUA în 2015, conform recensământului, pentru tipurile de activități în aer liber tip friluftsliv care stimulează sănătatea publică fără a necesita investiții publice mari.
Ca parte a recensământului din 2015, există și o hartă interactivă cu mai multe detalii despre conservarea terenurilor private în fiecare stat. Verificați-o pentru a vedea cum se descurcă statul dumneavoastră și pentru a vă face o idee despre tipurile de peisaje private conservate în zona dumneavoastră. Acestea s-ar putea să nu rivalizeze cu un parc național, dar ilustrează că, pe lângă frumusețea bine-cunoscută a celei mai bune idei a Americii, țara a găsit și alte câteva modalități inteligente de a-și conserva comorile naturale.
