De la mangata la murr-ma, vocabularul unei culturi vorbește volume despre ceea ce contează pentru oamenii care folosesc cuvintele.
Îmi plac cuvintele. Iubesc natura și iubesc diferite culturi din întreaga lume. Este deci de mirare că ador cuvintele despre natură din alte locuri? Ele spun atât de multe, în felul lor impronunțabil, despre locurile în care sunt folosite și despre oamenii ale căror guri le dau naștere. Cam la fel cum se presupune că există 50 (sau 100 sau mai multe) cuvinte inuite pentru zăpadă, limbajul se dezvoltă în jurul nevoilor și al lucrurilor care contează. Chiar dacă lucrurile care contează sunt simple, cum ar fi culoarea unei frunze pe măsură ce se ofilește înainte de a muri.
Feuillemort (franceză, adjectiv): Având culoarea unei frunze ofilite, muribunde.
Scriu mult despre limbaj și lumea naturală, așa că am fost încântat să descopăr recent o carte intitulată „Pierdut în Traducere: Un Compendiu Ilustrat de Cuvinte Netraductibile din Lumea Întreagă” de Ella Francis Sanders. Deși ea nu se concentrează exclusiv pe cuvinte despre natură – sunt acoperite o serie de categorii – am împrumutat câteva cuvinte relevante din cartea ei dulce și am adăugat altele pe care le-am adunat pe parcurs. Poate că dacă vom începe cu toții să folosim oricare dintre aceste cuvinte care rezonează, câteva se vor prinde și vor prelua un accent american! Cu cât avem mai multe cuvinte despre lumea naturală, în opinia mea, cu atât mai bine.
Mangata (suedeză, substantiv): Reflecția pe apă, asemănătoare unui drum, a lunii.
Ammil (engleză, Devon, substantiv): Pelicula subțire de gheață care acoperă exteriorul atunci când un îngheț urmează unei dezghețări parțiale și care, în lumina soarelui, poate face ca un întreg peisaj să sclipească.
Komorebi (japoneză, substantiv): Lumina soarelui care se filtrează printre frunzele copacilor.
Gurfa (arabă, substantiv): Cantitatea de apă care poate fi ținută într-o singură mână.
Poronkusema (finlandeză, substantiv): Distanța pe care un ren o poate parcurge confortabil înainte de a lua o pauză.
Eit (gaelică, substantiv): Practica de a așeza pietre strălucitoare în pâraie, astfel încât acestea să scânteieze în lumina lunii și să atragă somonul la sfârșitul verii și toamna.
Murr-ma (wagiman, verb): Actul de a căuta ceva în apă doar cu picioarele tale.
Kalpa (sanscrită, substantiv): Trecerea timpului la o scară cosmologică mare.
Waldeinsamkeit (germană, substantiv): Sentimentul de a fi singur în pădure, o singurătate ușoară și o conexiune cu natura.
Aveți ceva de adăugat la listă? Toate contribuțiile sunt binevenite! Și cu asta, mă duc să mă bucur de puțin komorebi.
