Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) selectează situri din Patrimoniul Mondial care au valoare culturală sau istorică, sau un alt element de importanță pentru rasa umană. Odată selectate, siturile primesc protecții internaționale, fiind conservate pentru studiu și apreciere.
Comitetul Patrimoniului Mondial s-a reunit recent pentru a selecta noi situri, iar deliberările lor au dus la 19 noi situri și la extinderea granițelor unui sit stabilit anterior. De la Japonia la Spania, de la munți la orașe industriale, siturile nou introduse în Patrimoniul Mondial reprezintă tot ce este mai bun atât din lumea naturală, cât și din creativitatea noastră. Sub fiecare fotografie se află explicația comitetului privind valoarea sitului.
Aasivissuit–Nipisat: Teren de vânătoare inuit între gheață și mare (Danemarca)
Situat în interiorul Cercului Arctic, în partea centrală a Groenlandei de Vest, situl conține rămășițele a 4.200 de ani de istorie umană. Este un peisaj semnificativ din punct de vedere cultural, care a fost martor la vânătoarea de animale terestre și marine, migrații sezoniere și un patrimoniu bogat și bine conservat, legat de climă, navigație și medicină. Caracteristicile sitului includ case mari de iarnă și dovezi de vânătoare de caribu, precum și situri arheologice din culturile Paleo-Inuit și Inuit. Peisajul cultural include șapte localități cheie, de la Nipisat în vest până la Aasivissuit, lângă calota glaciară în est. Acesta atestă rezistența culturilor umane din regiune și tradițiile lor de migrație sezonieră.
Oaza al-ahsa, un peisaj cultural în evoluție (Arabia Saudită)
În estul Peninsulei Arabe, Oaza Al-Ahsa este o proprietate în serie, formată din grădini, canale, izvoare, fântâni, un lac de drenaj, precum și clădiri istorice și situri arheologice. Acestea reprezintă urme ale așezării umane continue în regiunea Golfului din Neolitic până în prezent, așa cum se poate observa din fortărețele istorice rămase, moschei, fântâni, canale și alte sisteme de gestionare a apei. Cu cele 2,5 milioane de palmieri curmali, este cea mai mare oază din lume. Al-Ahsa este, de asemenea, un peisaj geocultural unic și un exemplu excepțional de interacțiune umană cu mediul.
Orașul antic qalhat (Oman)
Situl, situat pe coasta de est a Sultanatului Oman, include orașul antic Qalhat, înconjurat de ziduri interioare și exterioare, precum și zone dincolo de metereze unde se află necropole. Orașul s-a dezvoltat ca un port important pe coasta de est a Arabiei între secolele XI și XV e.n., în timpul domniei prinților Hormuz. Astăzi, acesta reprezintă o mărturie unică a legăturilor comerciale dintre coasta de est a Arabiei, Africa de Est, India, China și Asia de Sud-Est.
Complexul arheologic de frontieră hedeby și danevirke (Germania)
Situl arheologic Hedeby constă în rămășițele unui emporium – sau oraș comercial – conținând urme de drumuri, clădiri, cimitire și un port datând din mileniile I și începutul mileniului II e.n. Este închis de o parte a Danevirke, o linie de fortificații care traversează istmul Schleswig, ce separă Peninsula Iutlanda de restul continentului european. Datorită situației sale unice între Imperiul Franc din Sud și Regatul Danez din Nord, Hedeby a devenit un centru comercial între Europa continentală și Scandinavia și între Marea Nordului și Marea Baltică. Datorită materialului său arheologic bogat și bine conservat, a devenit un sit cheie pentru interpretarea dezvoltărilor economice, sociale și istorice din Europa în timpul epocii vikingilor.
Orașul califatului medina azahara (Spania)
Orașul califatului Medina Azahara este un sit arheologic al unui oraș construit la mijlocul secolului al X-lea e.n. de către dinastia Umayyad ca sediu al Califatului de Cordoba. După ce a prosperat câțiva ani, a fost devastat în timpul războiului civil care a pus capăt Califatului în anii 1009-1010. Rămășițele orașului au fost uitate timp de aproape 1.000 de ani până la redescoperirea lor la începutul secolului al XX-lea. Acesta prezintă infrastructuri precum drumuri, poduri, sisteme de apă, clădiri, elemente decorative și obiecte cotidiene. Oferă cunoștințe aprofundate despre civilizația islamică occidentală, dispărută acum, din Al-Andalus, la apogeul splendorii sale.
Göbekli tepe (Turcia)
Situat în munții Germuş din sud-estul Anatoliei, acest sit prezintă structuri megalitice monumentale circulare și rectangulare, interpretate ca incinte, care au fost ridicate de vânători-culegători în epoca neolitică pre-ceramică, între 9.600 și 8.200 î.e.n. Este probabil ca aceste monumente să fi fost utilizate în legătură cu ritualuri de moarte și înmormântare. Pilonii distinctivi în formă de T sunt sculptați cu imagini de animale sălbatice, oferind o perspectivă asupra modului de viață și credințelor oamenilor care trăiau în Mesopotamia Superioară în urmă cu aproximativ 11.500 de ani.
Situri creștine ascunse din regiunea nagasaki (Japonia)
Situat în partea de nord-vest a insulei Kyushu, cele 12 componente ale sitului constau din 10 sate, Castelul Hara și o catedrală, construite între secolele XVI și XIX. Împreună, acestea reflectă cele mai timpurii activități ale misionarilor și coloniștilor creștini din Japonia – faza de întâlnire, urmată de perioade de interdicție și persecuție a credinței creștine și faza finală de revitalizare a comunităților creștine după ridicarea interdicției în 1873. Aceste situri reflectă munca creștinilor ascunși din regiunea Nagasaki, care și-au transmis în secret credința în timpul perioadei de interdicție, din secolul XVII până în secolul XIX.
Ivrea, oraș industrial al secolului xx (Italia)
Orașul industrial Ivrea este situat în regiunea Piemont și s-a dezvoltat ca teren de testare pentru Olivetti, producător de mașini de scris, calculatoare mecanice și computere de birou. Acesta cuprinde o fabrică mare și clădiri concepute pentru a servi administrația și serviciile sociale, precum și unități rezidențiale. Proiectat de urbanisti și arhitecți italieni de frunte, în mare parte între anii 1930 și 1960, acest ansamblu arhitectural reflectă ideile Mișcării Comunității (Movimento Comunità). Un proiect social model, Ivrea exprimă o viziune modernă asupra relației dintre producția industrială și arhitectură.
Catedrala naumburg (Germania)
Situată în partea de est a Bazinului Turingiei, Catedrala din Naumburg, a cărei construcție a început în 1028, este o mărturie remarcabilă a artei și arhitecturii medievale. Structura sa romanică, flancată de două coruri gotice, demonstrează tranziția stilistică de la romanic târziu la gotic timpuriu. Corul de vest, datând din prima jumătate a secolului al XIII-lea, reflectă schimbările în practica religioasă și apariția științei și naturii în artele figurative. Corul și sculpturile în mărime naturală ale fondatorilor catedralei sunt capodopere ale atelierului cunoscut sub numele de „Maestrul din Naumburg”.
Sansa, mănăstiri budiste de munte în coreea (Republica Coreea)
Sansa sunt mănăstiri budiste de munte situate în provinciile sudice ale Peninsulei Coreene. Aranjamentul spațial al celor șapte temple care compun situl, înființate între secolele VII și IX, prezintă caracteristici comune specifice Coreei — „madang” (curte deschisă) flancată de patru clădiri (Sala Buddha, pavilion, sală de lectură și dormitor). Acestea conțin un număr mare de structuri, obiecte, documente și altare remarcabile individual. Aceste mănăstiri montane sunt locuri sacre, care au supraviețuit ca centre vii de credință și practică religioasă zilnică până în prezent.
Peisajul arheologic sassanid din regiunea fars (Iran)
Opt situri arheologice situate în trei părți geografice din sud-estul Provinciei Fars: Firuzabad, Bishapur și Sarvestan. Aceste structuri fortificate, palate și planuri de oraș datează din cele mai vechi și cele mai recente perioade ale Imperiului Sasanid, care se întindea în regiune din 224 până în 658 e.n. Printre aceste situri se numără capitala construită de fondatorul dinastiei, Ardashir Papakan, precum și un oraș și structuri arhitecturale ale succesorului său, Shapur I. Peisajul arheologic reflectă utilizarea optimizată a topografiei naturale și atestă influența tradițiilor culturale achemenide și partice și a artei romane, care au avut un impact semnificativ asupra arhitecturii și stilurilor artistice din epoca islamică.
Situl arheologic thimlich ohinga (Kenya)
Situată la nord-vest de orașul Migori, în regiunea Lacului Victoria, această așezare cu ziduri din piatră uscată a fost probabil construită în secolul al XVI-lea e.n. Așezarea Ohinga pare să fi servit ca o fortificație pentru comunități și animale, dar a definit și entități sociale și relații legate de descendență. Thimlich Ohinga este cel mai mare și cel mai bine conservat dintre aceste incinte tradiționale. Este un exemplu excepțional al tradiției incintelor masive cu ziduri din piatră uscată, tipice primelor comunități pastorale din bazinul Lacului Victoria, care a persistat până la mijlocul secolului al XX-lea.
Ansambluri gotice victoriene și art deco din mumbai (India)
Devenind un centru comercial global, orașul Mumbai a implementat un proiect ambițios de planificare urbană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Acesta a dus la construirea de ansambluri de clădiri publice care mărginesc spațiul deschis Oval Maidan, mai întâi în stil neogotic victorian și apoi, la începutul secolului al XX-lea, în idiomul Art Deco. Ansamblul victorian include elemente indiene adaptate climatului, inclusiv balcoane și verande. Edificiile Art Deco, cu cinematografele și clădirile rezidențiale, îmbină designul indian cu imagini Art Deco, creând un stil unic care a fost descris ca Indo-Deco. Aceste două ansambluri atestă fazele de modernizare prin care Mumbai a trecut de-a lungul secolelor XIX și XX.
Munții barberton makhonjwa (Africa de Sud)
Situat în nord-estul Africii de Sud, situl cuprinde 40 la sută din Centura de Rocă Verde Barberton, una dintre cele mai vechi structuri geologice din lume. Munții Barberton Makhonjwa reprezintă cea mai bine conservată succesiune de roci vulcanice și sedimentare datând de acum 3,6 până la 3,25 miliarde de ani, când primele continente începeau să se formeze pe Pământul primitiv. Acesta prezintă brecii de impact meteoritic rezultate din impactul meteoriților formați imediat după Marele Bombardament (acum 4,6 până la 3,8 miliarde de ani).
Chaîne des puys – arena tectonică a faliei limagne (Franța)
Situat în centrul Franței, situl cuprinde lunga falie Limagne, aliniamentele vulcanilor Chaîne des Puys și relieful inversat al Montagne de la Serre. Este un segment emblematic al Riftului Vest European, creat în urma formării Alpilor, acum 35 de milioane de ani. Caracteristicile geologice ale proprietății demonstrează cum scoarța continentală se fisurează, apoi se prăbușește, permițând magmei adânci să se ridice și să provoace înălțarea la suprafață. Proprietatea este o ilustrare excepțională a fragmentării continentale – sau riftingului – care este una dintre cele cinci etape majore ale tectonicii plăcilor.
Fanjingshan (China)
Situat în lanțul muntos Wuling din provincia Guizhou (sud-vestul Chinei), Fanjingshan are o altitudine cuprinsă între 500 de metri și 2.570 de metri deasupra nivelului mării, favorizând tipuri foarte diverse de vegetație și relief. Este o insulă de rocă metamorfică într-o mare de carst, adăpostind multe specii de plante și animale care își au originea în perioada Terțiară, acum între 65 de milioane și 2 milioane de ani. Izolarea sitului a dus la un grad ridicat de biodiversitate cu specii endemice, cum ar fi bradul Fanjingshan (Abies fanjingshanensis) și maimuța cu nas cârn din Guizhou (Rhinopithecus brelichi), și specii pe cale de dispariție, cum ar fi salamandra uriașă chineză (Andrias davidianus), cerbul moscat de pădure (Moschus berezovskii) și fazanul Reeve (Syrmaticus reevesii). Fanjingshan are cea mai mare și mai continuă pădure de fag primordială din regiunea subtropicală.
Parcul național chiribiquete – „maloca jaguarului” (Columbia)
Situat în nord-vestul Amazonului columbian, Parcul Național Chiribiquete este cea mai mare zonă protejată din țară. Una dintre caracteristicile definitorii ale parcului este prezența tepui-urilor (cuvântul nativ american pentru munții cu vârf plat), platouri de gresie cu versanți abrupți care domină pădurea. Peste 75.000 de picturi, acoperind o perioadă de peste 20.000 de ani până în prezent, pot fi văzute pe pereții celor 60 de adăposturi rupestre din jurul bazelor tepui-urilor. Se crede că sunt legate de închinarea la jaguar, un simbol al puterii și fertilității, aceste picturi înfățișează scene de vânătoare, bătălii, dansuri și ceremonii. Comunitățile indigene, care nu sunt direct prezente pe sit, consideră regiunea sacră.
Pimachiowin aki (Canada)
Pimachiowin Aki („Țara care dă viață”) este un peisaj forestier traversat de râuri și presărat cu lacuri, zone umede și pădure boreală care acoperă părți din Manitoba și Ontario. Acesta face parte din casa ancestrală a Anishinaabeg, un popor indigen care trăiește din pescuit, vânătoare și cules. Zona cuprinde terenurile tradiționale ale patru comunități Anishinaabeg (Bloodvein River, Little Grand Rapids, Pauingassi și Poplar River). Este un exemplu excepțional al tradiției culturale Ji-ganawendamang Gidakiiminaan („păstrarea pământului”), care constă în onorarea darurilor Creatorului, respectarea tuturor formelor de viață și menținerea relațiilor armonioase cu ceilalți. O rețea complexă de situri de trai, situri de locuire, rute de călătorie și situri ceremoniale, adesea legate prin căi navigabile, întruchipează această tradiție.
Valea tehuacán-cuicatlán: Habitatul de origine al mezoamericii (Mexic)
Valea Tehuacán-Cuicatlán, parte a regiunii Mezoamericane, este zona aridă sau semi-aridă cu cea mai bogată biodiversitate din toată America de Nord. Constând din trei componente, Zapotitlán-Cuicatlán, San Juan Raya și Purrón, este unul dintre principalele centre de diversificare pentru familia cactușilor, care este critic periclitată la nivel mondial. Valea adăpostește cele mai dense păduri de cactuși columnari din lume, modelând un peisaj unic care include, de asemenea, agave, yucca și stejari. Rămășițele arheologice demonstrează dezvoltări tehnologice și domestificarea timpurie a culturilor agricole. Valea prezintă un sistem excepțional de gestionare a apei, format din canale, fântâni, apeducte și baraje, cel mai vechi de pe continent, care a permis apariția așezărilor agricole.
Valea râului bikin (Rusia)
Valea Râului Bikin este o extindere serială a sitului existent Sikhote-Alin Central, înscris în 2001 pe Lista Patrimoniului Mondial. Acesta este situat la aproximativ 100 de kilometri la nord de proprietatea existentă. Extinderea acoperă o suprafață de 1.160.469 de hectare, de trei ori mai mare decât situl existent. Acesta cuprinde pădurile de conifere întunecate din Okhotsk de Sud și pădurile de conifere și foioase din Asia de Est. Fauna include specii de taiga alături de specii manchuriene sudice. Include mamifere notabile precum tigrul de Amur, cerbul moscat siberian, jderul și zibelinele.
