Această mamă frustrată nu reușește să găsească o creșă care să garanteze timp zilnic de joacă în aer liber.
Când căutam îngrijire pentru fiul meu cel mic, aveam o cerință inabordabilă (pe lângă așteptarea evidentă ca el să fie în siguranță și respectat). Voiam să mă asigur că va avea timp de joacă în aer liber în fiecare zi. Nu trebuia să fie pentru mult timp – o oră dimineața și după-amiaza ar fi fost suficient – dar voiam ca acel timp de joacă să fie garantat.
Nici în cel mai îndepărtat vis nu mi-am imaginat că va fi atât de greu de obținut. Scuzele erau abundente și derutante pentru mine.
„Este prea frig.” OK, înțeleg că trăim într-un climat foarte rece, cu zăpadă, dar cum altfel ne antrenăm copiii să locuiască în acest climat dacă îi ținem constant înăuntru? Există o soluție simplă pentru asta și se numește îmbrăcăminte bună. „Prea frig” nu este o scuză în alte țări și, din câte știu, copiii nu înghețau până la moarte în număr șocant în Scandinavia.
Am acceptat faptul că ministerul care supraveghează îngrijirea copiilor în provincia Ontario impune ca copiii să nu iasă afară când temperatura este sub -12°C sau peste 30°C. Alertele meteo speciale pentru smog, indice de răcire, umiditate, ploaie înghețată, viscol puternic etc. sunt, de asemenea, motive rezonabile pentru anularea jocului în aer liber. Dar justificarea „prea frig” este folosită constant, chiar și atunci când temperatura nu este aproape de -12°C.
„Este prea gheață/umezeală afară.” Există o mare îngrijorare exprimată cu privire la udarea sau murdărirea hainelor – aceasta în ciuda faptului că părinții oferă deja o schimbare de haine în caz de accidente. Cât despre alunecare, ați văzut copii jucându-se pe gheață? Le place la nebunie! Suntem o națiune obsedată de hochei, punându-le copiilor noștri patine aproape de când încep să meargă. De când este gheața un motiv pentru a sta înăuntru?
„Ceilalți copii doar stau și plâng. Nu știu ce să facă.” Și deci ceilalți sunt așteptați să se consoleze înăuntru? Nu reușesc să înțeleg logica. Dacă o experiență este inconfortabilă și necunoscută, creșterea expunerii și exemplul despre cum să te bucuri de ea este cel mai bun mod de a o depăși.
„Nu-i putem scoate la plimbare pentru că ar putea alerga pe stradă.” Dar cum altfel învață un copil dacă nu i se permite niciodată să-și exerseze inteligența de stradă? Nu ai înceta să hrănești un copil de teamă că s-ar putea îneca!
„Nu este suficient timp într-o zi.” O educatoare Montessori mi-a spus de fapt că aveau atât de mult material academic de acoperit încât nu putea garanta timp de joacă în aer liber în fiecare zi – ca și cum materia academică pentru copiii de 3 ani ar fi mai importantă decât joaca în aer liber! Am ieșit din acel interviu uimită și dezamăgită.
Ceea ce am ajuns să realizez este că nu este vorba atât despre copii, cât despre adulți. Nu cred că adulții vor să petreacă timp afară supraveghind copiii, așa că aceștia suferă ca rezultat. Este un ciclu tragic, care se auto-întreține, în care adulții care au fost crescuți predominant în interior nu reușesc să înțeleagă beneficiile și plăcerile care provin din jocul prelungit în aer liber și, prin urmare, sunt incapabili să le transmită generației următoare, punându-i într-un mare dezavantaj – și, aș susține, încălcându-le drepturile fundamentale.
Vă rog să-mi iertați comparația, dar copiii sunt puțin ca niște câini – trebuie plimbați zilnic, sau „scoși la aer”, așa cum îmi place mie să spun. Un câine mare, energic, care este închis constant ar fi un motiv pentru a suna la SPCA, și totuși când copiii sunt ținuți închiși zile întregi, este considerat acceptabil. Lăsând gluma la o parte, aceasta este o problemă foarte serioasă.
© K Martinko – Asta face fiul meu de îndată ce iese de la creșă, se bucură cu bucurie în zăpadă ca un cățeluș mic.
O statistică șocantă din 2016 a constatat că majoritatea copiilor din SUA petrec mai puțin timp afară decât deținuții din închisori, cărora le sunt garantate două ore pe zi. Am scris la acea vreme,
Întrebați de realizatorul filmului cum ar reacționa dacă timpul lor în curte ar fi redus la doar o oră pe zi, deținuții sunt îngroziți de sugestie. „Cred că asta va acumula mai multă furie. Ar fi tortură.” Un gardian a spus că ar fi „potențial dezastruos.”
Și oamenii se întreabă de ce atât de mulți copii au probleme de comportament?
O parte din mine înțelege de ce adulții nu sunt entuziasmați să iasă afară. Și eu, de asemenea, urăsc să stau în jurul locurilor de joacă, dar asta este o eroare de design. Locurile de joacă „sigure” sunt la fel de plictisitoare ca privitul vopselei cum se usucă; dar dacă îi implici pe copii într-un fel de activitate, cum ar fi construirea unui foc, cățăratul în copaci, rostogolitul pe dealuri sau explorarea unei noi zone sălbatice, dintr-o dată timpul petrecut în aer liber devine palpitant. Nu mai plâng să se întoarcă înăuntru.
Ceea ce trebuie să se schimbe cel mai mult, însă, este atitudinea nesănătoasă, această alimentare a fricii de aer liber. Va avea consecințe dezastruoase pentru tinerii noștri, făcându-i vulnerabili, fragili și incapabili să aprecieze darurile extraordinare pe care le oferă lumea naturală.
Din păcate, căutarea mea pentru o îngrijire satisfăcătoare a copiilor continuă…
