Timp de mii de ani, palmierii de curmală din Iudeea au fost una dintre cele mai recunoscute și binevenite priveliști pentru oamenii care trăiau în Orientul Mijlociu — cultivați pe scară largă în întreaga regiune pentru fructele lor dulci și pentru umbra răcoroasă pe care o ofereau sub soarele arzător al deșertului.
De la înființarea sa, acum aproximativ 3.000 de ani, până la zorii Ereii Comune, acești arbori au devenit o cultură de bază în Regatul Iudeei, fiind chiar menționați de mai multe ori în Vechiul Testament. Palmierii iudeei aveau să servească drept unul dintre principalele simboluri ale norocului regatului; Regele David și-a numit fiica, Tamar, după numele plantei în ebraică.
Până la momentul în care Imperiul Roman a căutat să uzurpe controlul regatului în anul 70 d.Hr., păduri întinse de acești copaci înfloreau ca o cultură de bază pentru economia iudeeană — un fapt care i-a transformat într-o resursă primară pentru armata invadatoare de distrus. Din păcate, în jurul anului 500 d.Hr., palmierul, odinioară abundent, fusese complet nimicit, împins la extincție de dragul cuceririi.
În secolele care au urmat, cunoștințele directe despre arbore au alunecat din memorie în legendă. Asta până de curând.
În timpul săpăturilor de la situl palatului lui Irod cel Mare din Israel, la începutul anilor 1960, arheologii au descoperit un mic depozit de semințe ascunse într-un borcan de lut datând de acum 2.000 de ani. Următoarele patru decenii, semințele antice au fost păstrate într-un sertar la Universitatea Bar-Ilan din Tel Aviv. Dar apoi, în 2005, cercetătoarea în botanică Elaine Solowey a decis să planteze una și să vadă ce, dacă ceva, ar încolți.
„Am presupus că hrana din sămânță nu ar fi bună după atâta timp. Cum ar putea fi?” a spus Solowey. S-a dovedit curând că greșea.
Uimitor, sămânța veche de milenii a încolțit într-adevăr — producând un puiet pe care nimeni nu-l mai văzuse de secole, devenind cea mai veche sămânță de arbore cunoscută care a germinat.
Astăzi, această comoară arheologică vie continuă să crească și să prospere; în 2011, a produs chiar și prima sa floare — un semn încurajator că vechiul supraviețuitor era dornic să se reproduca. S-a propus ca arborele să fie încrucișat cu tipuri de palmieri înrudite, dar probabil că ar dura ani până să înceapă să producă oricare dintre fructele sale faimoase. Între timp, Solowey lucrează la reînvierea altor arbori străvechi din lunga lor stare de latență.
Actualizare: Scoateți trabucurile! Mult timp singurul reprezentant al speciei sale, palmierul de Iudeea se reproduce acum și oferă cercetătorilor o privire unică înapoi în timp.
Citiți mai mult: Palmierul de curmală crescut dintr-o sămânță veche de 2.000 de ani este tată.
