În acest moment, îmi conduc camioneta prin Munții Apalași spre casa unui fermier Amish care îmi construiește un coteț de găini cu Wi-Fi încorporat.
Dar mă grăbesc.
Acum șapte ani, locuiam în metropola aglomerată Atlanta, făcând naveta în fiecare zi spre centrul orașului pe autostrada cu 14 benzi, renumită pentru ambuteiajele sale.
Astăzi, lucrez de acasă, dintr-o locuință amplasată pe 2,02 hectare în mijlocul pădurii. Vecinul meu este un fermier de lactate cu 80,94 hectare. Singurul trafic de pe strada noastră — care de fapt este doar un drum de pământ — sunt vacile.
Am petrecut ultimii șapte ani locuind în munții Virginiei de Vest. Șapte ani într-un oraș atât de mic încât artera principală este numită după Don Knotts, celebru pentru Mayberry. Actorul de comedie s-a născut aici în 1924. Cel mai faimos export al orașului nostru în zilele noastre? Hota Kotb. Pentru a ajunge la cel mai apropiat aeroport important, trebuie să conduc 120,7 km la nord de linia Mason-Dixon, în Pennsylvania.
Atlanta, acea pătură caldă de oraș unde mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții, este căminul multor lucruri. Milioane de oameni, multiple universități, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor — ceea ce majoritatea oamenilor numesc CDC. Sediu corporativ pentru Delta, Home Depot, UPS. Este locul de naștere al Coca-Cola. Jocurile Olimpice au fost acolo. Iar acum sunt în Virginia de Vest, statul cu cel mai mare fierbător de ceai din lume.
Să nu mă înțelegeți greșit. Dintre toate locurile în care ne-am fi putut muta în Virginia de Vest, am ales un oraș universitar. Avem un Best Buy și un Target și un Barnes & Noble și un Regal Hollywood Cinemas cu 12 săli de cinema și locuri tip stadion. Avem mai multe Starbucks. Deși, ar trebui să subliniez, cel mai apropiat magazin de casa noastră este magazinul de arme și înghețată. Vinde exact ceea ce vă imaginați: puști pe o parte, înghețată Rocky Road pe cealaltă.
Populația din Morgantown este un amestec interesant: Sunt aproximativ 30.000 de „locuitori permanenți” dintre noi care trăiesc aici cu normă întreagă. Mai sunt încă 30.000 de studenți care își petrec anul școlar aici, la Universitatea din Virginia de Vest. Iar toamna, în zilele de meci de fotbal, alți 30.000 vin cu autobuzul pentru marele eveniment, mărind populația orașului la 90.000. (Nici să nu vă gândiți să rezolvați treburi înainte de începerea meciului.)
Slujba soției mele de profesoară ne-a adus aici. O întorsătură a sorții, iar planurile de viață au fost modificate. Ceea ce odată era de neimaginat a devenit cumva, inexplicabil, starea de fapt. O viață s-a încheiat și alta a început. A fost o răscruce de drumuri și eu, ei bine, am ales cumva drumul cel mai puțin umblat.
Spre Virginia de Vest.
Un proverbial pește gefilte scos din apă.
După șapte ani, pot spune cu siguranță că mutarea a fost grozavă. Am găsit rapid lucruri care să-mi placă. Maiestatea absolută a naturii de aici este o priveliște de admirat. Când familia și prietenii vin în vizită, ceea ce se întâmplă des acum, avem locurile obișnuite în care îi ducem. Pădurea de Stat Coopers Rock oferă priveliști mărețe, iar o plimbare cu barca pe Lacul Cheat este o modalitate relaxantă de a petrece ziua cu sora mea și familia ei, așa cum puteți vedea în acest videoclip:
Sunt munți oriunde te uiți și patru anotimpuri distincte, fiecare cu propriul său farmec.
În Atlanta, unde căldura și umiditatea erau sufocante, rareori petreceam timp în aer liber. Aici, fac plimbări liniștite în mod regulat. Aproximativ 80% din suprafața statului este acoperită de păduri. Virginia de Vest are 404.686 hectare de teren forestier național — dintre care 4.856 hectare sunt chiar lângă casa mea. Tensiunea mea arterială a scăzut atât de mult încât medicul meu m-a scos de pe medicație.
Iar lucrul de acasă are, cu siguranță, avantajele sale. Fără navetă, o panoplie de pijamale transformate în haine de lucru. Uneori realizez că nu am părăsit casa de zile întregi. Și fiind o persoană căreia îi place să stea acasă, sunt perfect mulțumit cu asta.
Desigur, nu există prea multă interacțiune umană. În fiecare zi, de obicei în jurul orei 13:00, mă pot baza pe Rick poștașul să vină pe aleea noastră și să lase colete la ușa din față. (Da, slavă Domnului pentru livrările Amazon.) Încerc să mă poziționez în apropiere, în sufragerie, când se întâmplă asta. În zilele norocoase, deschid ușa și îl prind pe Rick înainte să plece.
„Bună.”
„Bună.”
Ceva banal despre vreme. Bla, bla, bla. Și înainte să-mi dau seama, Rick a plecat, livrând un catalog de la Tractor Supply Company fermierului de lângă noi.
Proprietatea unde locuim a venit cu o camionetă, o mașină de tuns iarba cu scaun și un fierăstrău mecanic. A spune că nu știam să folosesc niciunul dintre aceste lucruri este o subestimare. Nu știam să schimb vitezele la camionetă. Mașina de tuns iarba mi-a rămas blocată în mai multe rânduri. Cât despre fierăstrăul mecanic, a trebuit să găsesc un localnic care să mă învețe cum să-l folosesc, așa cum puteți vedea în acest videoclip de mai jos:
Iar acum, iarba noastră nu este niciodată înaltă, pentru că pot conduce mașina mea de tuns iarba Cub Cadet cu rază de viraj zero ca un profesionist.
https://vimeo.com/223038416
În faimosul său cântec „Country Roads”, un imn aici în Apalași, John Denver proclamă Virginia de Vest „aproape rai”. Pentru mine, sună adevărat. Oamenii sunt prietenoși, vremea este superbă, lanțurile montane nesfârșite, lacurile, râurile, toate sunt într-adevăr spectaculoase. Golul nesfârșit oferă pace și liniște.
Și acum, mă informează soția mea, ne luăm găini. Rămâneți pe fază…
„De la Atlanta la Apalași” face parte dintr-o serie ocazională despre viața în sălbăticia Virginiei de Vest prin ochii unui om care nu a visat niciodată că îi va plăcea acolo.
