Arhitecții, inginerii, arhitecții peisagiști și urbaniștii au cu toții un rol de jucat și ar trebui să acționeze acum.
Sute de orașe și comune din întreaga lume, și din ce în ce mai multe guverne la nivel înalt au declarat o „Urgență Climatică”. Deși termenul nu este definit în mod consecvent, site-ul The Climate Mobilization are câteva proiecte de legi, iar punctele cheie din acest proiect pentru orașe includ:
Orașe nord-americane declarând urgențe climatice/ The Climate Mobilization/Captură de ecran
Este o cerință destul de mare, dar este cam ceea ce trebuie făcut. Potrivit publicației Architects Journal, arhitecții britanici Steve Tompkins și Michael Pawlyn cer ca profesia însăși să declare o urgență. Ei întreabă:
Dar dacă orașele, statele, provinciile și guvernele naționale cer acest lucru, nu au profesiile o obligație? Ei doresc ca Institutul Regal al Arhitecților Britanici (RIBA) să:
- Declare o urgență climatică, precizând ce a prezis Raportul Special IPCC pentru scenariile de 1,5°C și 2°C
- Afirme că RIBA solicită guvernului să reintroducă imediat standardul de zero carbon pentru toate clădirile noi și renovările majore
- Stabilească o dată țintă până la care Regatul Unit trebuie să atingă zero carbon și să confirme disponibilitatea profesiei de a lucra în această direcție
- Înființeze imediat un grup de lucru pentru a identifica acțiunile detaliate pe care noi, ca profesie, trebuie să le întreprindem și, foarte important, pe cine altcineva trebuie să implicăm în discuții (clienți, finanțatori etc.) pentru a livra ceea ce este necesar
Analizând acest lucru, m-am întrebat ce ar putea sau ar trebui să facă asociațiile profesionale nord-americane. Sunt membru (retras) al Asociației Arhitecților din Ontario, care atât reglementează, cât și promovează profesia. Ei spun că sunt „dedicați promovării și creșterii cunoștințelor, abilităților și competenței membrilor săi, și administrării Legii Arhitecților, astfel încât interesul public să poată fi servit și protejat.” Cu siguranță, interesul public este cel mai bine servit prin depășirea politicii locale, recunoașterea crizei și acțiunea climatică.
În SUA, înțeleg că organismele de reglementare din fiecare stat sunt separate de promotorii, Institutul American de Arhitecți. AIA are acest lucru chiar în declarațiile sale de valori:
Ei au adoptat o poziție:
RIBA sau AIA nu sunt organizații de reglementare și nu își pot obliga membrii să proiecteze fiecare clădire la standardele Net Zero, Passivhaus sau alte standarde care abordează criza climatică. Dar ar putea declara public propriile urgențe climatice, care să includă recomandări ca membrii lor să reducă dramatic amprenta de carbon a clădirilor lor.
În mod similar, inginerii, arhitecții peisagiști și urbaniștii ar putea declara cu toții urgențe, stabilind ghiduri și obiective pentru a reduce emisiile de carbon, a planta mai multe peisaje care absorb carbonul și a planifica mai puține mașini, sau orice alte măsuri sunt necesare pentru a aborda criza.
Este probabil ca nu se va întâmpla prea mult, deoarece clienții nu vor plăti pentru asta, și se pare că guvernele de reglementare din majoritatea Americii de Nord își iubesc combustibilii fosili și SUV-urile, expansiunea urbană și clădirile de birouri vitrate. Probabil că nu ar fi mai semnificativ decât toate acele orașe care declară urgențe care nu obligă pe nimeni la nimic.
Dar este un început.
