În 1996, cercetătorii scoțieni au șocat lumea cu vestea că au clonat o oaie, pe care au numit-o Dolly. Din cauza unei boli pulmonare progresive și a artritei neobișnuite pentru o oaie de vârsta ei, Dolly a fost eutanasiată la vârsta de 6 ani. (Rămășițele ei împăiate sunt expuse la Muzeul Național al Scoției, prezentate aici.) Nașterea și moartea lui Dolly au stârnit o dezbatere despre etica clonării animalelor, care continuă și astăzi. Unii consideră clonarea singura speranță pentru anumite specii aflate în pericol critic. Iată o privire asupra unora dintre animalele mai puțin cunoscute create prin clonare.
Gaur
Bisonul indian, cunoscut și sub numele de gaur, arată ca o încrucișare între un bou și un bivol de apă. Se găsesc frecvent în pădurile tropicale asiatice, în locuri precum Cambodgia, Laos, China, India, Nepal și Vietnam. Pe măsură ce oamenii își extind prezența în habitatele lor sălbatice, numărul lor scade. În 2001, Bessie, o vacă americană, a dat naștere unei clone de gaur numite Noah în Iowa. Inițial, Noah a dat speranțe, iar unul dintre creatorii săi a declarat pentru CNN că „în decurs de 12 ore de la naștere, Noah a putut sta în picioare fără ajutor și a început să exploreze cu curiozitate noile sale împrejurimi.” Dar la doar 48 de ore după naștere, Noah a cedat unei tulburări intestinale și a murit.
Muflon
Muflonul european, o specie pe cale de dispariție, cunoscut și sub denumirea de oaie mică sălbatică, a fost clonat pentru prima dată în 2001 în Italia. Amenințat în habitatul său original din insulele mediteraneene Sardinia, Corsica și Cipru, animalul aproape că a dispărut acum un secol. Muflonul a fost clonat folosind aceeași tehnică pe care oamenii de știință au folosit-o pentru a crea oaia Dolly — un transfer nuclear de celule somatice. Aceasta este o tehnică de laborator folosită pentru a crea un ovul cu un nucleu donator.
Dihor cu picioare negre
Dihorul domestic a fost clonat pentru prima dată în 2006 prin transfer nuclear de celule somatice, în parte pentru a produce subiecți de testare pentru cercetări medicale umane. Cu toate acestea, procesul poate fi folosit și pentru a proteja dihorii pe cale de dispariție. Dihorul cu picioare negre se numără printre cele mai periclitate mamifere din America de Nord. O creștere recentă a populației de câini de prerie, pe care dihorul îi mănâncă, a readus încet numărul lor în creștere. Cu toate acestea, deoarece proprietarii de terenuri adesea acuză dihorul de deteriorarea culturilor, situația lor rămâne precară.
Bivol de apă
Bivolul de apă, cunoscut și sub numele de bivol asiatic, este un membru mare al familiei Bovini, care are coarne ce se curbează înapoi în formă de semilună și poate crește până la 1.83 metri înălțime. Aceste animale se bucură de apele noroioase din Asia tropicală și subtropicală și se hrănesc, de asemenea, cu plante acvatice și iarbă. Sunt prieteni ai oamenilor și au fost domesticiți de cel puțin 5.000 de ani. În 2005, primul bivol de apă a fost clonat în China, într-un studiu condus de Universitatea Guangxi.
Macacul rhesus
Macacii rhesus sunt ceea ce National Geographic numește un „animal din Lumea Veche”, deoarece arealul lor include Afganistan, Pakistan, India, Asia de Sud-Est și China. Unii macaci introduși trăiesc în sălbăticia Floridei. Sunt animale sociale care trăiesc în comunități conduse de femele, cu un mascul dominant ocazional.
În 2000, o maimuță numită Tetra a devenit prima primată clonată de oamenii de știință. Această metodă de scindare a embrionului a diferit de metodele folosite pentru a crea Dolly, deoarece a creat animale genetic invariabile — nu identice cu părintele, așa cum a fost Dolly.
Banteng
Bantengul este o specie de bovine sălbatice întâlnită în principal în Asia de Sud-Est. Bantengii, cunoscuți și sub numele de bovine indoneziene native, sunt clasificați de Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii ca fiind „sever amenințați”, deoarece numărul lor a scăzut cu până la 85 la sută în ultimii 15 până la 20 de ani. O turmă mare de banteng locuiește în Australia, unde sunt în mare parte protejați, cu excepția a 40 de masculi pe care vânătorii plătesc să-i împuște în fiecare an. Într-un efort de a conserva specia, doi viței de banteng s-au născut din vaci surogat în Iowa în 2003. Materialul genetic pentru clonarea vițeilor a provenit de la Centrul pentru Reproducerea Speciilor Pe Cale de Dispariție al Grădinii Zoologice din San Diego, unde țesutul genetic de la animalele pe cale de dispariție este arhivat.
Pisica sălbatică africană
Pisica sălbatică africană, care se găsește în Africa și Orientul Mijlociu, este puțin mai mică decât omologul său domestic. Este, de asemenea, una dintre primele specii sălbatice care a fost clonată. Centrul Audubon pentru Cercetarea Speciilor Pe Cale de Dispariție a anunțat în 2005 că pisicile lor sălbatice clonate s-au reprodus și au dat naștere la două rânduri de pui. „Prin îmbunătățirea procesului de clonare și apoi încurajarea animalelor clonate să se reproducă și să facă pui, putem revigora genele indivizilor care altfel ar putea să nu fie viabili reproductiv, și putem salva gene de la animalele sălbatice,” a declarat Dr. Betsy Dresser, care a condus echipa științifică de la Centrul Audubon, într-un articol BBC.
Capra de Pirinei
Capra de Pirinei a fost declarată dispărută când ultimul exemplar al speciei sale a fost găsit mort în Spania natală în anul 2000. Dar în 2009, au apărut rapoarte conform cărora oamenii de știință au păstrat ADN-ul de la ultima capră de Pirinei cunoscută. Completând golurile cu ADN de la capre domestice, a fost creat un ibex nou-născut, dar a murit la scurt timp după naștere din cauza problemelor pulmonare. Aceasta a fost prima dată când o specie dispărută a fost „reînviată”, deși doar pentru o scurtă perioadă.
Cerb cu coada albă
Nu doar animalele pe cale de dispariție au primit atenția oamenilor de știință. Cerbul cu coada albă este extrem de comun în America de Nord. Cu toate acestea, cercetătorii de la Texas A&M; au clonat primul cerb cu coada albă în 2003. Cerbii cu coada albă sunt cel mai abundent vânat mare din America, iar crescătorii de animale câștigă o sumă semnificativă de bani de la vânătorii care plătesc pentru a-i vâna pe proprietățile lor. „În special în statul Texas, există multe ferme care câștigă mai mulți bani din gestionarea cerbilor lor decât din creșterea animalelor,” a declarat pentru msnbc.com cercetătorul Mark Westhusin, care a ajutat la crearea clonei. Westhusin mai spune că clonarea ar putea conserva unele specii de cerbi pe cale de dispariție.
