Această abordare japoneză de gestionare a cheltuielilor gospodărești ar putea avea peste 100 de ani, dar este la fel de relevantă ca oricând.
Mai întâi a fost Marie Kondo, care a devenit cunoscută în Japonia cu cartea sa best-seller, „Magia de a face ordine în viața ta,” și a reușit să organizeze și să elibereze spațiile din casele din întreaga lume cu instrucțiunile sale detaliate și filosofia sa excentrică. Acum, o altă metodă japoneză de organizare promite să îți pună finanțele în ordine – ceva ce nici măcar Kondo nu a putut aduce în formă.
Metoda se numește ‘kakeibo’, care se traduce literal prin ‘registru de finanțe gospodărești’. Este o metodă veche, tradițională, care se bazează – ați ghicit – pe combinația bună de creion și hârtie. Kakeibo a fost publicată pentru prima dată într-o revistă de femei în 1905 de către jurnalista Motoko Hani. Hani credea că stabilitatea financiară este crucială pentru fericire (avea dreptate!) și a dorit să ajute gospodăriile să preia controlul asupra cheltuielilor lor.
Cum funcționează Kakeibo
Abordarea kakeibo începe în fiecare lună prin înregistrarea veniturilor și cheltuielilor fixe, apoi stabilirea unui obiectiv de economisire pentru lună, precum și o promisiune către sine care va crește probabilitatea de a atinge acel obiectiv. Wise Bread oferă un exemplu: „De exemplu, ați putea să vă stabiliți ca obiectiv să puneți deoparte încă 100 de dolari în acea lună pentru o vacanță viitoare și ați putea să vă promiteți că vă veți aduce prânzul de acasă cel puțin patru zile pe săptămână.”
Pe parcursul lunii, cheltuielile trebuie înregistrate în patru categorii, descrise ca ‘piloni’:
Supraviețuire: cheltuieli necesare precum cazarea, alimentele, medicamentele etc.
– Cultură: costuri suportate de activități culturale, cum ar fi lectura, filmele, teatrul, concertele muzicale etc.
– Opțional: lucruri de care nu ai nevoie, dar pe care alegi să le faci, cum ar fi restaurante, cumpărături, ieșiri la băuturi cu prietenii
– Suplimentar: cheltuieli neprevăzute, cum ar fi mașini de ziua de naștere, reparații, înlocuiri
Sfârșitul lunii vine cu patru întrebări:
Câți bani ai?
– Câți bani ai dori să economisești?
– Câți bani cheltuiești de fapt?
– Cum poți îmbunătăți asta?
Cultura economisirii
Cărțile originale kakeibo conțin ilustrații amuzante cu un ‘purcel al economiilor’ și un ‘lup al cheltuielilor’ care se luptă între ei pe parcursul lunii. Speranța, desigur, este ca purcelul să învingă lupul de fiecare dată.
Bloggerul financiar Moni Ninja oferă câteva informații interesante despre mentalitatea japoneză privind economisirea. Părinții își învață copiii de la o vârstă fragedă că darurile tradiționale în numerar ar trebui întotdeauna păstrate în bancă pentru a evita cheltuielile impulsive. Poate cel mai fascinant a fost această afirmație: „[Copiii] sunt învățați că, cu cât economisesc mai mulți bani, cu atât calitatea obiectelor personale pe care le pot cumpăra în viitor va fi mai mare.” (sublinierea mea) Contrastează acest lucru cu tendința părinților americani de a le spune copiilor lor că mai mulți bani în viitor înseamnă o cantitate mai mare, mai degrabă decât o calitate superioară. Statisticile vorbesc de la sine, de asemenea:
„În Regatul Unit, 4 din 10 adulți au mai puțin de 500 de lire sterline economii, iar gospodăria medie economisește doar 3,3% din veniturile sale. Americanul mediu economisește doar 4% din veniturile sale. Dacă luăm în schimb Japonia, gospodăriile au avut o medie de 11,82% din 1970 până în 2017, atingând un maxim istoric de 49,70% în decembrie 2015 și un minim record de -9,90% în mai 2012.”
Deși cărțile kakeibo sunt dificil de găsit în limba engleză, filosofia poate fi aplicată cu ușurință folosind un jurnal obișnuit tip bullet (mai ales dacă ești bun la desenat purcei și lupi de desene animate). Cheia este să notezi totul, ceea ce te ajută să reții și să rămâi responsabil față de tine însuți, și să reflectezi asupra acestuia pe parcursul lunii. Există ceva în actul de a nota numerele care face ca cheltuielile să pară mai serioase. La urma urmei, așa cum a afirmat succint sloganul cărții originale: „Memoria poate fi neclară, dar registrele sunt precise.”
