Mierlele albastre se hrănesc în principal cu insecte, așa că adesea arată puțin interes pentru hrănitoarele de păsări din grădină — cu excepția cazului în care le oferiți viermi de făină. Există potențiale avantaje și dezavantaje ale hrănirii păsărilor sălbatice, dar dacă este făcută corect, poate oferi un sprijin valoros pentru multe păsări cântătoare. Și, conform unui nou studiu, hrănirea mierlelor albastre ar putea oferi și un alt beneficiu: protecția împotriva paraziților.
La fel ca în cazul multor specii de păsări, cuiburile mierlelor albastre sunt frecvent infestate de larve de muște parazite. Muștele adulte își depun ouăle în cuibul unei păsări, iar odată ce larvele eclozează, se hrănesc cu sângele puilor din cuib, săpând prin pielea păsărilor tinere. Pentru unele păsări, muștele parazite pot avea efecte semnificative asupra supraviețuirii puilor.
Puii de mierlă albastră par destul de rezistenți la această amenințare, conform lui Sarah Knutie, profesoară de ecologie și biologie evoluționistă la Universitatea din Connecticut și autoare a noului studiu, care a fost publicat în Journal of Applied Ecology. Ei pot suporta multe larve de muște fără scăderi mari în creștere sau supraviețuire, dar pierd mult sânge, ceea ce ar putea avea efecte pe termen lung.
„Mierlele albastre nu au un răspuns imun detectabil la muștele parazite”, spune Knutie într-o declarație. „Deoarece hrănirea păsărilor din grădină de către oameni este atât de populară, am fost interesată de modul în care oferirea de hrană acestor păsări ar putea influența răspunsul lor imunitar împotriva parazitului și dacă există un moment anume în timpul sezonului de reproducere când hrănirea suplimentară este cea mai eficientă.”
Knutie și-a desfășurat studiul în nordul statului Minnesota, unde ea și tatăl ei au instalat 200 de căsuțe pentru mierlele albastre estice. (Există trei specii de mierle albastre în America de Nord: mierlele albastre estice, care trăiesc la est de Munții Stâncoși, și mierlele albastre vestice și de munte, care se extind din Munții Stâncoși până la coasta Pacificului.) Knutie a monitorizat toate căsuțele pentru ouăle de păsări, iar pe măsură ce ouăle au eclozat, a hrănit cu viermi de făină vii o parte dintre puii din cuib. Ea a urmărit creșterea și supraviețuirea tuturor puilor până când au părăsit cuibul, iar odată ce au plecat din cuib, a înregistrat și numărul de paraziți din fiecare căsuță.
Iată ce a descoperit studiul lui Knutie.
Puii din cuib au beneficiat de viermi de făină suplimentari
Toți puii din cuib au fost hrăniți de părinții lor, dar doar unii au primit viermi de făină suplimentari de la Knutie. Aceste păsări par să fi obținut beneficii semnificative din hrana suplimentară, având o rată de supraviețuire generală mai mare și o pierdere de sânge mai mică decât grupul de control.
„Când puii din cuib nu au fost hrăniți, fiecare cuib avea paraziți, cu până la 125 de muște într-un singur cuib”, spune Knutie. „Când puii din cuib au fost hrăniți, am găsit foarte puțini sau deloc paraziți. Aceste rezultate sugerează că suplimentarea hranei ar putea crește capacitatea păsărilor de a ucide paraziții.”
Hrănirea suplimentară a crescut răspunsul anticorpilor
Dar de ce ar avea hrana suplimentară acest efect? Knutie a măsurat și răspunsurile anticorpilor puilor, care îi ajută să se apere de paraziți. „La puii din cuib nesuplimentați, există un răspuns al anticorpilor scăzut sau nedetectabil. La puii din cuib suplimentați, a existat un răspuns al anticorpilor semnificativ mai mare”, spune ea. „Nivelurile mai ridicate de anticorpi înseamnă mai puțini paraziți.”
Momentul hrănirii suplimentare este important
Asta s-ar putea datora faptului că puii din cuib care au primit hrană suplimentară au avut mai multe resurse nutritive disponibile, permițându-le să dezvolte un răspuns imunitar mai timpuriu înainte ca lucrurile să scape de sub control. Momentul hrănirii suplimentare pare important, hrănirea mai devreme în sezonul de reproducere ajutând aparent păsările tinere mai mult decât mai târziu în sezon. „Dacă disponibilitatea hranei determină răspunsul imunitar al puilor din cuib la paraziți, hrănirea timpurie ar putea ajuta cu adevărat păsările”, spune Knutie.
(Mierlele albastre încep să-și facă cuibul încă din februarie sau martie, în funcție de specie și locație, puii eclozând la câteva săptămâni după ce cuibul este construit. Mierlele albastre estice au de obicei mai mult de o serie de pui reușită pe an, conform Laboratorului de Ornitologie Cornell, iar în climatele mai calde pot avea chiar și patru într-un an. Mierlele albastre vestice produc una până la trei serii de pui pe an, iar mierlele albastre de munte tind să aibă doar una sau două.)
Bacteriile intestinale ale păsărilor ar putea juca, de asemenea, un rol în răspunsul imunitar, adaugă Knutie. Deși bacteriile intestinale au fost similare la puii din cuib suplimentați și nesuplimentați, Knutie a găsit totuși unele diferențe interesante. Abundența relativă a bacteriilor Clostridium a fost „mult mai mare” la păsările suplimentate, spune ea, iar păsările cu mai multe dintre aceste bacterii au avut, de asemenea, mai mulți anticorpi și mai puțini paraziți. Este nevoie de mai multe cercetări pentru a descoperi dacă bacteriile intestinale cauzează efectiv acest lucru, dar pentru moment, acest studiu sugerează cel puțin beneficii substanțiale pentru mierlele albastre care primesc hrană suplimentară de la vecinii lor umani.
„Partea interesantă a acestei lucrări sugerează că, dacă vă hrăniți păsările, puteți reduce cu adevărat încărcătura de paraziți pentru păsările tinere și că momentul hrănirii contează”, spune Knutie.
